Cercetătorii canadieni au găsit, luna trecută, cea mai "stătută" apă cunoscută până acum, izolată între stânci aflate la 2,5 kilometri în subteran.

Din analiza izotopilor aflaţi în gazele naturale din apă, cercetătorii au determinat că apa a rămas izolată în acest "buzunar" de cel puţin un miliard de ani, deşi ar putea fi acolo şi de 2,64 de miliarde de ani (vechimea stâncilor între care a fost prinsă). În tot acest timp, apa a fost ferită de contactul cu lumea exterioară, nu a fost filtrată şi nici expusă atmosferei terestre.

Primele analize au arătat că apa nu este potabilă, însă Barbara Sherwood Lollar, una dintre cercetătoarele care au studiat apa, s-a gândit că o mică înghiţitură nu o să-i facă rău. Cu încuvinţarea colegilor, Barbara Sherwood Lollar a încercat apa pentru a avea şi o idee despre gustul acesteia, nu doar despre structura chimică. Ce gust a avut?

"Oribil", a povestit Barbara Sherwood Lollar. "Mult mai sărată decât apa de mare".

"Ceea ce remarci prima dată este gustul foarte sărat. Din cauza reacţiilor cu rocile din jur a devenit extrem de sărată. De asemenea, este mai vâscoasă ca apa de la robinet. Are consistenţa unui sirop de arţar mai subţire. La început apa este incoloră, însă la scurt timp după ce intră în contact cu oxigenul capătă o culoare roşiatică, pentru că mineralele încep să se formeze în interiorul ei, mai ales fierul", a relatat Barbara Sherwood Lollar.

Există însă forme de viaţă în apa "stătută" de un miliard de ani? Barbara Sherwood Lollar spune că ar fi posibil.

"Această apă are aceeaşi energie care susţine viaţa microbiană în orificiile hidrotermale de pe fundul oceanelor sau în minele de aur din Africa de Sud. Ştim deja că aceste ape pot susţine viaţa. Rămâne de văzut dacă această apă conţine şi forme de viaţă", spune Barbara Sherwood Lollar, adăugând, însă, că va