Institutul Cultural Român avea nevoie de o analiză amănunţită a activităţii sale sub conducerea lui Andrei Marga, nu de o înlocuire peste noapte. Era firesc ca senatorii români să-şi spună punctul de vedere cu privire la preşedinţia lui Andrei Marga la conducerea ICR, nu doar să invoce un raport financiar care n-ar fi fost întocmit cum trebuie (Andrei Marga spune că, potrivit legii, dacă admitem că o instituţie înaintează Senatului un act incomplet, Senatul sesizează respectiva instituţie, cerînd completari; nu se trece la destituiri). Într-un fel, această înlocuire-demitere-demisie îl exonerează de răspundere pe Andrei Marga. Nu sînt de ajuns intervenţiile din gazete, de pe bloguri şi de pe Facebook pentru o analiză a ICR. Cei care au fost la originea Ordonanţei de Urgenţă din vara anului trecut (prin care ICR era trecut de sub tutela Administraţiei Prezidenţiale la Senat) aveau datoria să-şi spună punctul de vedere cu privire la activitatea ICR. Practic, cei din USL, începînd chiar cu premierul Victor Ponta, n-au adus exemple concrete, fiind cantonaţi în generalizări fără substanţă. Andrei Marga a invocat public (în sprijinul său) faptul că a fost „executat“. Cu un PNL amorţit, cu un PSD tot mai dornic să „coabiteze“, cîţiva iluştri anonimi execută diverse ordine de la diverse centre de putere. Activităţii ICR-ului i se puteau face destule reproşuri, existau destule motive de demitere, dacă acestea ar fi fost dezbătute onest şi curajos. Să ne amintim de modul în care s-au făcut înlocuirile în unele capitale europene, unde ICR avea reprezentanţe, de înfiinţarea filialelor ICR în România, de premiul pe care un vicepreşedinte ICR, Horia Gârbea, l-a primit de la Fundaţia „Heydar Aliyev“ (Heydar Aliyev, glorificat de Horia Gârbea, este un fost un general KGB a cărui statuie tronează într-un parc din București, inaugurată cu fast de primarul Neculai Onţanu şi de p