Două sunt evenimentele care mi-au atras atenţia în mod deosebit zilele trecute şi asupra lor mă voi opri, mai ales că amândouă au legătură cu actul de cultură. În primul rând, Marga a plecat prin demisie după ce fusese anunţat că va fi dat afară de la ICR, iar Alexandra Stan şi-a luat o smardoială de toată frumuseţea de la producător, fiindcă a avut tupeul şi nesimţirea, cum ar spune un prieten, să întrebe de lovele.
Nu ştiu ce-au avut cu Marga, nici nu mă interesează, mai ales că după ce fostul şef de institut ne povestea într-o vreme ce prietene sunt anumite părţi ale trupului său cu gelul de duş, catifelat şi tandru la fiecare mângâiere, m-am oripilat şi n-am mai băgat în seamă subiectul. Cu toate acestea, parcă-mi pare rău că modestul nostru calorifer n-a fost inclus printre priorităţile culturale ale lumii, ca să nu se mai spună că numai chinezii au făcut cele mai multe descoperiri de la scobitoare încoace. Dar când am auzit că udatul fetelor a fost singura promovare cu adevărat viabilă a lui Marga, mi-am revenit şi mi-am zis că mai bine aşa.
Imediat după anunţarea demisiei lui Marga, chiar şi în timpul acesteia, ecranul unei anumite televiziuni s-a îngălbenit şi cu titlu de-o şchioapă, am aflat că Alexandra Stan a fost desfigurată de producătorul şi impresarul Marcel Prodan, de care, sincer să fiu, n-am auzit până acum. Când am şi văzut-o pe cântăcioasă cum arăta, m-am aşteptat să urmăresc continuarea firească a evenimentului, cum s-ar fi întâmplat în orice ţară civilizată. Adică declaraţii cu microfonul în gură din partea agresorului în timp ce doi mascaţi îl conduceau politicos spre dubă, ca să fie arestat.
Dar cum la români e altfel, probabil singurul stat unde se negociază respectarea legii, aflu că smardoiaşul a depăşit culmea tupeului, şi i-a cerut solistei să se machieze, să-şi pună o şapcă şi nişte ochelari cu lentile mari, c
