Dacă nu se întâmplă acest lucru în mediul universitar – şi mai ales la cea mai veche universitate din ţară - atunci unde în altă parte?

Săptămâna trecută a fost numit noul director al Bibliotecii Centrale Universitare “Mihai Eminescu” din Iaşi în persoana profesorului Gheorghe Teodorescu de la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”. Decizia a fost luată de ministrul Educaţiei, căreia i se subordonează instituţional biblioteca. Desemnarea noului conducător pare a fi o mutare provizorie, termenul tehnic fiind cel de “detaşare”. Postul urmează să fie scos la concurs mai târziu, încă nu se ştie când. Uneori provizoratul poate dura însă şi ani de zile.

Mutarea ministrului, ca o mişcare pe tabla de şah, a fost rapidă şi surprinzătoare. Anterior, Senatul Universităţii făcuse o recomandare pentru perioada de interimat. Profesorii ceruseră ca locul vacant să fie ocupat până la concurs de colegul Lucian Leuştean, profesor la Facultatea de Istorie. Nu a fost să fie aşa. Ministrul a numit pe altcineva, care nu intrase în atenţia Senatului. Incidentul pare a fi minor, cu atât mai mult cu cât se desfăşoară pe tărâmul controlat de ministru. În realitate, conotaţiile sunt mai largi. Filialele cele mai multe ale Bibliotecii se găsesc în facultăţile Universităţii. Legăturile dintre cele două instituţii sunt profunde. Modul în care se raportează ministrul Educaţiei la reprezentanţii celei mai vechi universităţi din ţară nu este un lucru mărunt, de domeniul administraţiei zilnice. De fiecare dată, asemenea gesturi au o încărcătură simbolică, chiar dacă nu întotdeauna intenţionată. Biblioteca este, fără îndoială, un spaţiu al educaţiei, cu un regim diferit de al unei regii autonome, de exemplu. Deciziile care o privesc trebuie să circumscrie o asemenea atitudine. Nu poţi numi la şefia acesteia un amic politic, pentru simplul fapt că nu este o instituţie care se împarte la alg