O premieră pe Jiul de Est:
Un dascăl, într-o prăvălie cu istorii
E sâmbătă după-amiază şi stau de vorbă cu bunul meu prieten, profesorul Ion Nişulescu. Ne aflăm în apartamentul său, aflat la etajul 5 dintr-un bloc-turn situat în spatele Bisericii Reformate din Petroşani. În drum spre el aflu, dintr-un afiş bilingv, că zilele acestea biserica respectivă aniversează 125 de ani de existenţă. Eu vreau să scriu un reportaj despre omul care, având puţin peste jumătate din anii bisericii, va trebui, foarte curând, să se bucure de tihna pensiei. Am convenit cu d. Cătălin Docea - directorul ZVJ-ului şi fost elev al d-lui profesor - să acordăm acestui eveniment importanţa care i se cuvine. Ar fi, după ştiinţa noastră, prima dată când un dascăl se bucură de o asemenea onoare din partea mediei locale. Redactorul-şef al acestui cotidian, Marian Boboc, ne arată în Prăvălia sa cu istorii, săptămână de săptămână, cât de important este să existe aceste surse primare pentru viitorime. Altfel, totul ar fi uitare şi pustiu...
„Învaţă să fii primăvară/ Eternă în inima noastră”
Profesorul Nişulescu a rămas singurul dintre dascălii în activitate ai Colegiului Naţional de Informatică „Carmen Sylva” din Petroşani care a fost acolo de la bun început. Poate e pretenţios spus dar el a fost în focul evenimentelor, alături de alţi dascăli extraordinari, exact atunci când pe Slătinioara se scria Istoria. El e printre puţinii oamenii care mai pot depune mărturie despre cei care pus bazele acestui prestigios liceu. Majoritatea s-au retras imediat după Revoluţie, într-o vreme când dascălii primeau, ca pensie, echivalentul ultimului salariu. Puţini au rezistat acestei dulci tentaţii... Între timp, o parte din ei au murit, o altă parte au plecat din oraş, iar alţii călătoresc, mereu, „spre alte zări de soare pline”. Mărturiile lor au dispărut odată cu ei...