- Social - nr. 118 / 19 Iunie, 2013 Vine o vreme cand trebuie sa incheiem socotelile cu locul de munca. Sunt oameni care chiar daca slabiciunea mintii si a trupului le semnaleaza sa o traga pe dreapta, ei continua sa-si pastreze privilegiile de la locul de munca, mai ales in situatia cand conjunctura le-a fost favorabila si au reusit sa se privatizeze. Cinste lor ca muncesc in continuare, demonstrand ca varsta de pensionare se poate prelungi. Exista insa si o categorie sociala care asteapta pensionarea ca un anotimp de odihna, de relaxare. Acestia sunt adevaratii truditori, cei care au muncit cu adevarat in productie, multi dintre ei in mediu toxic. Vinerea trecuta mi-a fost dat sa particip la o festivitate pricinuita de iesirea la pensie a unui bun prieten, Vasile Ioan Moica, maistru mecanic la Azomures. Plecat din satul Santu, dupa absolvirea clasei a opta, la Scoala profesionala de Chimie din orasul Victoria, dupa trei ani este repartizat la Combinatul chimic din Targu-Mures. Isi continua studiile la Liceul industrial de chimie si apoi la Scoala postliceala de maistri, de 3 ani, din Targu-Mures. Meserias de inalta calificare, cu multa experienta practica, timp de patruzeci de ani a ramas statornic unui singur loc de munca, unei meserii in care a avut numai satisfactii profesionale. Vineri, 14 iunie a.c., la Restaurantul Darina din Complexul Dacia, familia si 70 de colegi si prieteni l-au sarbatorit. Am fost martor la o seara deosebita, cu muzica, mancare buna, chiar si dans, fara ifose, cu mult, mult bun-simt. Participantii au confirmat adevarul din zicala romaneasca "A fi domn este o intamplare, a fi om ii lucru mare!”. Vreau sa spun ca la Combinatul Azomures, in Targu-Mures, mai exista o categorie sociala valoroasa, muncitori calificati, scoliti, care au avut un aport deosebit de important in dezvoltarea municipiului nostru. Din nefericire, nu cred ca sutele de