Ministerul Finanţelor se împrumută în lei la un cost cu două puncte procentuale peste randamentul plătit de statul polonez pentru obligaţiunile în zloţi, deşi cele două ţări au acelaşi necesar de finanţare raportat la mărimea economiei, iar noi stăm mai bine decât polonezii la deficitul bugetar.
Dobânda plătită de statul român la ultima licitaţie cu obligaţiuni pe cinci ani a crescut uşor, până la 5,2% pe an, în timp ce polonezii reuşesc să se împrumute în zloţi la 3,3% pe an. Diferenţa de dobândă se menţine la două puncte procentuale şi la scadenţe mai scurte.
„Diferenţa de randament la titlurile pe termen scurt este influenţată de nivelul inflaţiei, dar la titlurile pe termen lung teoria convergenţei spune că randamentele ar trebui să fie relativ egale. Faptul că există această diferenţă şi la titlurile pe termen lung ţine într-o anumită măsură şi de politica monetară. BNR ar avea spaţiu să reducă dobânda-cheie cu un punct procentual dacă ar lăsa cursul de schimb liber“, consideră analistul financiar Florin Cîţu.
Banca centrală a Poloniei a coborât în criză dobânda de politică monetară la 2,75% pe an, în timp ce dobânda-cheie la lei a fost îngheţată de BNR la 5,25% din mai 2012.
BNR a semnalat totuşi că intenţionează să reia ciclul de relaxare a politicii monetare, iar analiştii prognozează o tăiere a dobânzii-cheie chiar de luna viitoare.
Calculele acestora ar putea fi date însă peste cap de creşterea presiunilor pe cursul de schimb din ultimele săptămâni. Leul a pierdut aproape cinci puncte procentuale în faţa euro de la începutul lunii iunie după ce străinii şi-au lichitat poziţiile de pe piaţa titlurilor de stat în lei, ceea ce a dus la creşterea cererii de valută.
„BNR are două obiective şi anume controlul inflaţiei şi al cursului de schimb, iar deprecierea recentă a leului creează însă anumite probleme pentru c
