La sfârşitul lunii septembrie 2009, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, angajată în bătălia din justiţie pentru redobândirea Fondului Bisericesc al Bucovinei, era înzestrată gratuit de Consiliul Judeţean cu o clădire din municipiul Fălticeni, fostă sediu de ceva „descentralizate” locale, fostă cramă şi, din ce în ce mai mult (astăzi)… fostă clădire.

Înzestrarea era asigurată pe o durată de 15 ani şi includea clădirea şi 4612 metri pătraţi de teren. Destinaţia urma să fie înfiinţarea unui centru social cuprinzând un muzeu bisericesc, amenajarea unor spaţii pentru expoziţii specifice, a unei galerii cuprinzând personalităţi reprezentative pentru ortodoxia fălticeneană, a unei biblioteci şi a unui depozit de carte şi obiecte religioase. Să mai spună cineva că Arhiepiscopia nu primea sprijin din partea Consiliului Judeţean în condiţiile strâmtorării puterii economice a acesteia şi a neîntoarcerii Fondului Bisericesc! (Fond care nu are nimic, absolut nimic cu un oraş neaflat vreodată în Bucovina!)

Numai că, la primirea „minunatei veşti”, Arhiepiscopia a cumpănit că, neavând bani nici măcar pentru lucrările care „ţipă” la monumentele sale cu prestigiu mondial, nu poate investi în această clădire, „a cărei renovare, ne-a spus părintele Constantin Patrolea, protoiereul Fălticenilor, devenea mai scumpă decât construirea uneia noi”.

Am început cu această etapă din povestea clădirii fălticenene de pe strada Sucevei, pentru că în conştiinţa locului ea încă figurează ca fiind „a Arhiepiscopiei”. Chiar cei care au reclamat ziarului starea jalnică în care se află astăzi imobilul respectiv – ziduri care se dărâmă, geamuri sparte, uşi vraişte, încăperi invadate de murdărie – insinuau că spaţiul ar fi „al Bisericii”. Tot ei întregeau verbal tabloul acestei vermine a oraşului cu seringi aruncate peste tot, semne ale folosirii drogurilor, cu fecale etc. etc., pe