Cu două săptămâni în urmă, am fost gazda Zilelor Filmului Românesc, proiect lansat de Administraţia Fondului Cultural Naţional, în parteneriat cu Consiliul Judeţean Buzău şi Centrul de Cultură şi Artă Buzău. Trei zile de film românesc, dintre cele mai bune apărute în ultimii ani: „Poziţia copilului”, „Amintiri din epoca de aur”, „O lună în Thailanda”, „Bună! Ce faci?”, „Domestic” şi „Toată lumea din familia noastră”.

Dintre toate, filmul lui Călin Peter Netzer, „Poziţia copilului”, mi-a lăsat o durere în suflet şi am simţit că trebuie să scriu despre el pentru a putea scăpa de sub influenţa lui. Cu câţiva ani în urmă, o prietenă s-a trezit la semafor, pe roşu, cu un pieton în faţa maşinii sale. Deşi avea viteză mică, nu l-a putut evita; pietonul a aterizat pe capotă. Nu a fost nevoie decât de câteva săptămâni de spitalizare pentru pietonul neatent şi beat în acelaşi timp, dar această întâmplare a marcat-o pe prietena mea pentru o perioadă destul de lungă de timp.

Cornelia (Luminiţa Gheorghiu), personajul principal al filmului, este una dintre femeile parvenite şi „unsă cu toate alifiile”, care apelează la toate mizeriile pentru a-şi salva copilul: pile, mită şi fugă de răspundere. Snoabă şi cochetă. Cumpără pentru fiul ei numai cărţi premiate, poartă haină de blană. Din momentul în care află că fiul ei, Barbu, a omorât un copil, pe Cornelia nu o interează decât cum să-l salveze pe Barbu.

Barbu este stresat, iar regizorul îl creionează enervant, chiar încercând să distrugă toate încercările mamei sale de a-l ajuta.

Celelalte personaje sunt construite după acelaşi tipar, oameni care urmăresc propriul lor interes: poliţistul care se ocupă de dosarul lui Barbu are o soră care vrea un teren, tatăl lui Barbu (Florin Zamfirescu) este medic şi face şi el ce poate să-şi ajute copilul, Dinu (Vlad Ivanov) vrea o sumă exorbitantă pentru a minţi în d