„Domnul Şevciuk“ nu s-a lăsat ameţit de politica paşilor mici şi a vorbelor multe, aşa cum a visat Chişinăul. Pentru că „domnul Şevciuk“ are altă foaie de parcurs, dactilografiată la Moscova. El nu are voie să se lase vrăjit de speranţe de reîntregire a ţării şi de perspective europene. Nici nu vrea asta. Şi nici nu şi-a dorit vreodată.
Aproape 20 de ani ne-am tot revoltat că Igor Smirnov face ce vrea în stânga Nistrului, de capul lui şi la indicaţia Kremlinului, ignorând şi sfidând autorităţile constituţionale ale Republicii Moldova. I-am zis lider autoproclamat, separatist, nerecunoscut, dictator, infractor, criminal... Guvernanţii de toate culorile care s-au perindat la Chişinău încercau să găsească limbaj comun, să se înţeleagă cu fostul lider de la Tiraspol, sufereau eşecuri, desigur, dar mereu aveau scuza la îndemână: e un dictator nebun capabil de vărsări de sânge, cum să te pui cu el?
După satrapul Igor Smirnov, probabil, Evgheni Şevciuk le-a părut oficialilor de la Chişinău întruchiparea democraţiei, pragmatismului şi corectitudinii. De aceea n-au ezitat să se bucure, fie şi discret, când acesta a venit în fruntea administraţiei de la Tiraspol. Din discursul Chişinăului a dispărut brusc expresia „regimul de la Tiraspol“, oficialii noştri au afişat deschidere totală, au cochetat cu noul lider (căruia nici prin cap nu le dădea să-i zică dictator şi separatist), l-au primit frumos în dreapta Nistrului, i s-au adresat aproape prieteneşte...
Dar „domnul Şevciuk“ nu s-a lăsat ameţit de politica paşilor mici şi a vorbelor multe, aşa cum a visat Chişinăul. Pentru că „domnul Şevciuk“ are altă foaie de parcurs, dactilografiată la Moscova. El nu are voie să se lase vrăjit de speranţe de reîntregire a ţării şi de perspective europene. Nici nu vrea asta. Şi nici nu şi-a dorit vreodată.
Doar oficialii naivi din UE puteau să creadă că „domnul Şevciu
