Nu cunosc cât de isprăvit căpitan de „Biruinţe” va fi fost, nici detalii din episodul de pomină în care a incendiat portul acela francez, cu nave cu tot, nici ce însărcinări îndeplinea ca şef (verificat şi acoperit) de agenţie navală, dar ştiu şi eu, ca multă lume „naivă” de pe la noi, că, de când dumnealui a trecut pe uscat ca să se exerseze şi în politică, omul nostru a jucat mereu (şi mai joacă) la cecealma. Amintiţi-vă cum, ca ministru, a subtilizat flota, ne-a aburit cu sloganul „Aici sunt banii dumneavoastră!”, lăsând drumurile naţionale în paragină, cum a bramburit administraţia capitalei urlând... caţavencian „Daţi-mi un consiliu general!”, cum s-a ales nu o dată, ci de două ori prin fraudă („Un fleac, i-am ciuruit!) preşedinte, cum i-a lucrat machiavelic pe Roman şi Stolojan, cum şi-a dat, singur sau în comuniune ilicită cu alde Căşunenau şi Popoviciu, vile şi terenuri, cum perorează respectivul neprihănit de la Cotroceni despre penalii şi puşcăriabilii din parlament şi din guvern, numai pe el nu se vede, ca întâiul puşcăriabil pitit în dosul unei imunităţi care o să se termine odată şi odată. M-a abordat mai ieri un conviv slătinean, admirator total şi necondiţionat al preşedintelui (admiraţie care bănuiesc că-i vine din faptul că ocupă o funcţie de bugetar pus politic acolo) zicând: „Mare politician e Traian al nostru! Ai văzut ce le face ăstora cu Constituţia şi cu Referendumul? Uite cum îi învârte şi îi şmechereşte. Pe Ponta l-a îmbrobodit de tot. Premierul nu e prost, vede că dl Băsescu are dreptate, că trebuie să facem ce-a votat poporul: parlament cu o singură cameră! Şi mai dă-i dracului, că sunt prea mulţi hoţi în parlament! Dacă preşedintele ne cheamă din nou la referendum, ne ducem, frate, să apărăm ţara şi democraţia!”.

Am dat aprobativ din cap şi l-am lăsat pe amic netulburat în convingerile lui ferme. Era de prisos să-i mai arg