Au suferit bătăi greu de imaginat, jigniri, tratamente înjositoare şi umilinţe. Se ascund pentru o perioadă pe unde găsesc, iar de cele mai multe ori se întorc în căminul conjugal, neavând altă soluţie. În Craiova, aşa cum am mai menţionat şi în alte articole apărute în Gazeta de Sud, nu există un adăpost pentru aceste femei lipsite de apărare. Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj este singura instituţie care are un centru pentru mamă şi copil mai mic de trei ani. Pentru restul însă, autorităţile nu au găsit până în prezent o soluţie... Doar Centrul social pentru persoane fără adăpost „Sfântul Vasile“, aflat sub patronajul Mitropoliei Olteniei, le întinde o mână de ajutor, cu toate că profilul adăpostului nu vizează femeia abuzată.

Viorica are 46 de ani şi este din Craiova. De 11 ani, de când soţul ei a rămas fără un loc de muncă după ce a fost dat afară cu ordonanţă de la Electroputere, a început calvarul. A dat în patima băuturii, cum povesteşte femeia. „De la băutură porneşte totul. Din cauza acestei patimi şi-a pierdut locul de muncă şi a început să devină din ce în ce mai violent. Mă bătea în faţa copiilor. Fetiţa este în clasa zero şi băieţelul este în clasa a VII-a. În ultimii ani, am trăit doar din indemnizaţia pe care o primeam pentru fetiţă pentru că s-a născut cu probleme. Mă bătea, mă desfigura în bătaie, cu pumnii şi cu picioarele. Îmi luam copiii şi fugeam. Ultima dată s-a întâmplat la Mischii, la soacră-mea acasă. Ne-a luat la bătaie la miezul nopţii, iar la ora 3.00 noaptea mi-am luat copiii de mână şi am plecat pe jos spre Craiova. Copiii sunt pur şi simplu terorizaţi, nici nu vor să îl vadă. Imaginaţi-vă că ajunsese în stadiul în care se îmbăta şi trimitea copiii să îi aducă ţigări sau să îi adune chiştoace de pe jos. Mă bătea să-i dau bani să-şi cumpere ţigări şi băutură şi, cum nu aveam, mă desfigura cu lovi