În 1993, în urma unei reuniuni internaţionale petrecute sub auspiciile a ceea ce poartă denumirea de Parlamentul religiilor lumii din Chicago, Dalai Lama a avut ideea unui dialog practic între budism şi creştinism. El a sugerat ca 25 de budişti şi 25 de creştini practicanţi să se întîlnească în premieră pentru a medita şi a se ruga împreună, în scopul căutării fondului spiritual comun al lumii de azi. Întîlnirea ca atare a avut loc în 1996, focalizîndu-se pe stadiile procesului de evoluţie spirituală din viaţa oricărei comunităţi în general. De atunci, Dalai Lama, laureat al premiului Nobel pentru Pace în 1989, abordează mereu subiectul dialogului ecumenic alături de celelalte valori ale sale - compasiunea, toleranţa, interdependenţa universală sau rezolvarea paşnică a oricăror conflicte.

Trăind în exil în India din 1959, cînd şi-a luat şi doctoratul în metafizica budistă, Dalai Lama a călătorit, pînă în prezent, în peste patruzeci de ţări. El consideră că religia este o formă de etică, dar şi un "medicament", iar fiecare tradiţie se potriveşte fiecărei persoane în funcţie de "dispoziţia intelectuală". Pentru el, a avea o familie şi copii reprezintă ceva interzis, condiţii în care viaţa lui este "mai puţin colorată, dar mult mai echilibrată din punctul de vedere al stabilităţii mentale". De altfel, pe toţi ne uneşte aspiraţia către fericire, deşi sîntem în acelaşi timp pradă abordărilor impulsive şi emoţiilor negative, în număr de cinci - dorinţele, ura, confuzia, mîndria şi vorbitul excesiv. A avut vreodată Dalai Lama emoţii negative? Potrivit afirmaţiilor sale din Ethics for the New Millenium (Etică pentru noul mileniu, 1999), da: atunci cînd a dat de pămînt cu un ceas pentru că nu i-a putut repara mecanismul minuţios, cînd a evadat din Lhassa îmbrăcat în militar, cînd a mîncat biscuiţi la cină, în loc să postească, sau cînd a ucis o insectă dăunătoare. S