Să ridice mâna cine s-a gândit să facă copii din sentiment patriotic! Bifaţi răspunsul – „act patriotic” - dacă subconştientul conştient v-a determinat să vă cuplaţi – (alt verb cu valoare predicativă şi nu copulativă nu am găsit la îndemâna limbajului pudic) - pentru a spori natalitatea, cu spaima că „naţionalităţile conlocuitoare” ne vor cotropi.

Bărbaţi şi femei fac copii din diverse motive, inventariate în diferite glosare care analizează nevoia speciei umane de a se reproduce, dar prea puţin cu gândul că e un „act patriotic”. Dacă veţi căuta motivele pentru care se fac copii, veţi afla că argumentele sunt multiple - de la iubire pentru celălalt, care se traduce în dorinţa de a „materializa” sentimentul de dragoste, până la speranţa că un copil îţi salvează căsnicia / relaţia, că el, copilul, la bătrâneţe îţi va aduce un pahar măcar cu apă dacă nu cu lapte, sau uneori ca mijloc de şantaj, ultima variantă fiind cea mai nevolnică.

Îndemnul de a face copii - „măritate sau nemăritate”- cu gândul la patrie sună straniu când doar acum ceva timp reproşul era că suntem „o ţară de mămicuţe”.

Întrebarea pentru responsabilii politici este: de ce nu mai fac românii copii? Primul răspuns, de bun-simţ, atunci când cetăţenii unei naţiuni nu mai fac copii, se poate găsi în lipsa de încredere în viitor, în capacitatea ţării de a oferi cadrul sănătos de a creşte copilul cum se cuvine şi nu la întâmplare.

Preşedintele României se miră: „Cum Dumnezeu femeia rromă poate ţine 5-6 copii, iar românca nu?” (conform siteului ziare.com). Uluitoare naivitate! Adică, despre “ţinut” e vorba şi nu despre crescut, în condiţii de demnitate umană. Acesta e verbul: „sa ţii” un copil, nu să îl creşti. Într-adevar, pentru „a-l ţine” e suficient sa fii asistat social. Pentru a-l creşte, ai nevoie de mult mai mult.

Numărul nou-născuţilor în România nu a depăşit 200.000