*Fotbalistul de 29 de ani a evoluat în Liga I pentru Sportul Studenţesc, Rapid şi Voinţa Sibiu
Marius, cum a decurs cariera ta după ce, în septembrie 2012, ai recunoscut că ai fost nevoit să joci în meciuri aranjate pentru pariuri?
Lucrurile au luat o turnură neaşteptată. Am câştigat memoriul cu cei de la Voinţa Sibiu, iar oamenii de acolo au fost obligaţi să îmi plătească restanţele financiare, cele pe care domnul Hămbăşan – probabil mai slab la matematică – nu le recunoştea. Apoi am încercat să îmi găsesc o echipă… primeam însă tot felul de răspunsuri hilare pentru ca, într-un final, să îmi spună cineva că nu am fost luat pentru că am ieşit în public şi am vorbit despre meciuri aranjate. Ei se pretau, probabil, la lucruri de genul ăsta şi s-au temut. Au evitat să îşi aducă la echipă un om pe care ei îl consideră jucător-problemă... adică un fotbalist corect. Dacă ai observat, în fotbalul nostru se pune mare preţ pe jucătorii de caracter. Peste tot! Dar, într-un limbaj mai simplist, ce înseamnă asta? Să ai personalitate în teren şi apoi să fii mut. Dacă taci, eşti apreciat şi ai mai mult de câştigat...
Cum a fost pentru tine perioada din toamna trecută în care au ieşit la suprafaţă meciurile trucate jucate de Voinţa Sibiu în Antalya?
Când am ajuns la Sibiu toată lumea se purta frumos cu mine, toţi îmi zâmbeau. Când am fost pus în situaţia de a-mi cere drepturile financiare toţi au început să mă privească altfel… Nu ştiu pe ce jucaseră ei până atunci, poate pe banane, dar când mi-am cerut banii oamenii s-au schimbat radical. La fotbal zici că e mafie, pe cuvântul meu!
Dar...
(întrerupe reporterul) Am o singură nelămurire: eu, ca fotbalist, dacă nu mi-am primit salariul de cinci luni şi îmi cer drepturile în cel mai frumos mod posibil – că am nevoie de bani pentru chirie, pentru mâncare – şi reacţia lor
