Deşi deja aleargă de câteva zile pe pajiştile austriece, Steaua nu reuşeşte să aducă nimic nou. Îi are înşurubaţi în noul echipament pe cei trei amanetaţi mai demult. Stanciu, luat din primăvară, Răduţ, reîntors din împrumutul de la Pandurii şi Niţă, semnat când încă nu-şi începuse seria de gafe monumentale din poarta Chiajnei. Nimeni altcineva. Nimic!
Dacă Steaua n-ar fi avut problema de corupţie pe care o are, probabil că în bătătura hotelului din Westendorf ar fi fost înghesuială mare, iar maşinile închiriate de club n-ar fi prididit să aducă jucători de la aeroportul din Munchen. Oricine vrea să joace în Champions League, nimeni nu vrea să vină la o echipă care nu există pe plan internaţional.
E logic, toţi fotbaliştii, consacraţi sau veleitari, vor să ajungă mai sus. Veniţi de oriunde, din Brazilia, din Portugalia sau din alte zări, toţi îşi doresc un club de talia Stelei pentru două motive, nu neapărat legate unul de celălalt. Cota internaţională şi banii.
Dacă Steaua rămâne în afara Ligii, de cotă internaţională nu mai poate fi vorba. Iar pentru meciuri cu Săgeata şi cu Botoşani nu se dau bani mulţi. Problemele interne se rezolvă cu ce oferă lotul în acest moment, iar Reghecampf a şi spus că plecarea lui Rusescu poate fi suplinită de Tatu, Nikolic, Iancu şi alţii aflaţi prin preajmă.
Ultimul exemplu e şi cel mai clar. Deşi s-a spus că se poate cu Nikolic şi Tatu, s-a încercat aducerea lui Keşeru. Teoretic, român, practic străin prin educaţie, de vreme ce a plecat din ţară la 16 ani. S-a tot crezut că până la urmă dorinţa de repatriere depăşeşte în intensitate dorinţa de siguranţă morală şi financiară pe care o oferă Vestul. După mai multe zile de tatonări, în care probabil că golgeterul ligii a doua franceze s-a informat şi a aflat că Steaua are tot mai puţine şanse să meargă în Ligă, Keşeru pare să fi