De anul viitor cresc impozitele şi taxele locale. Majorarea a fost votată în unanimitate de consilierii locali, în cea mai recentă şedinţă de CLM.

Deci, de anul viitor, fiecare taxă şi tăxişoară, impozit mai mare sau mic, va fi mai scump. Corect, n-am ce obiecta. O majorare era inevitabilă după atâţia ani de stagnare.

Oricât de previzibilă era însă această decizie, odată luată au şi apărut voci care să crâcnească pe la colţuri. Că administraţia locală putea să mai aştepte puţin, că şi aşa banii abia ne mai ajung de azi pe mâine, că putea să aplice un procent mai mic, motive şi iar motive de nemulţumire. Îndreptăţite într-o anumită măsură, dacă ne gândim că trăim într-un oraş în care salariile sunt printre cele mai mici din ţară. Totuşi, ascultând cu atenţie argumentele lor, am mai înţeles un lucru: puţini dintre cei care comentau se refereau strict la impozitele şi taxele locale. Majorarea aceasta a fost, de fapt, doar pretextul de a porni o adevărată tiradă de nemulţumiri la adresa statului român, care atunci când vine vorba de "biruri" cu greu îşi înfrânge "calicia". Iar din punctul acesta de vedere, chiar au dreptate. Pentru că, dacă 1, 2, 3 milioane de lei vechi/an pentru casă, maşină şi, eventual, o palmă de pământ, nu e un capăt de ţară, când vine vorba de impozitarea muncii şi a serviciilor ori a taxelor pentru eliberarea unor documente, lucrurile sunt scăpate complet de sub control.

Dar altfel cum să supravieţuiască bugetul?! De unde altundeva să se scoată bani într-o ţară în care investiţiile importante le numeri pe degete, industria e în moarte clinică, agricultura stă la mila Domnului, iar băncile îşi fac de cap şi bagă beţe-n roate agenţilor economici. De unde într-o ţară în care evaziunea fiscală înfloreşte, iar sectorul privat abia mai poate să contracareze loviturile primite din cauza lipsei de perspectivă, de pred