În vremuri de restrişte bugetară, parteneriatul public-privat (PPP) este una dintre puţinele soluţii pentru a mai putea construi. Atunci când interesul este sporit şi în zona băncilor, şansele sunt ceva mai mari

Ce poate face statul când nu are bani, este forţat să-şi reducă deficitele şi totuşi trebuie să dezvolte infrastructura precară pe care o administrează? Prea multe răspunsuri la această întrebare nu există, însă parteneriatul public-privat poate fi una dintre soluţii. Ea funcţionează în întreaga Europă, mai ales în ţări foarte dezvoltate, ca Franţa sau Marea Britanie. În 2012, valoarea tranzacţiilor aferente parteneriatelor public-private finalizate pe piaţa europeană a totalizat 11,7 miliarde de euro.

Aceasta reprezintă o scădere cu 35% faţă de 2011 (17,9 miliarde de euro), fiind cea mai redusă valoare din 2003, potrivit unui raport al Băncii Europene pentru Investiţii (BEI). În România, nu a existat până acum niciun proiect de mare succes, dar ar putea apărea în viitorul apropiat. „Dacă în urmă cu 10-12 ani parteneriatul public-privat părea un moft şi era cerut de mediul privat, acum e un pic invers. Este, în opinia noastră, cam ultimul tren pe care îl mai are statul la dispoziţie ca să finanţeze sau să opereze servicii. Să facă şcoli, spitale, autostrăzi, aeroporturi, tot ce ne putem imagina noi“, crede avocatul Daniel Ştefănică de la casa Grigorescu Ştefănică.

Oportunităţile sunt cu atât mai mari cu cât două dintre cele mai importante insituţii financiare internaţionale iau în considerare susţinerea unor astfel de proiecte. Reprezentanţii Băncii Europene de Investiţii (BEI) şi ai Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) şi-au arătat disponibilitatea de a lua în considerare o eventuală finanţare a tronsonului de autostradă Comarnic - Braşov, într-o întâlnire cu ministrul delegat pentru proiecte de infrastructură de i