Recenta demisie a dlui Andrei Marga de la conducerea Institutului Cultural Român ne pune în faţa unei dileme. Folosind pluralul, mă refer la cei care am apreciat (la superlativ) activitatea echipei din anii în care dl Horia-Roman Patapievici s-a aflat la conducerea aceleiaşi instituţii. Iar dilema este următoarea. Cum e mai bine, din punctul „nostru“ de vedere? Să se aleagă praful de tot, printr-o nouă numire, dar într-un acelaşi cadru de gîndire, în care politicile culturale ale ICR-Marga să fie continuate fără dl Marga? Sau ar fi mai bine ca la cîrma acestei instituţii să vină un intelectual care să continue ce s-a făcut în anii ICR-Patapievici? Altfel spus: e dezirabil un ICR-Marga fără dl Marga sau un ICR-Patapievici fără dl Patapievici? Evident, într-o cultură democratică, a instituţiilor impersonalizate puse în slujba cetăţeanului şi a dreptului acestuia de a fi reprezentat cultural de cei mai importanţi artişti ai ţării sale, asemenea condiţionări nominale pentru activitatea unei instituţii nu se mai pun. Acolo, în Occidentul „putred“ şi în capitalismul „sălbatic“, instituţiile merg în virtutea unor reguli şi a unui mecanism ce nu pot fi gripate prin voinţa bezmetică a cuiva. La noi însă, din nefericire, instituţiile nu merg de la sine; dacă sîntem realişti, e suficient să privim în jur pentru a constata acest lucru. Ar fi minunat să meargă singure şi noi să n-avem a ne amesteca, acum, într-un subiect care nu e unul personal, ci macrocultural. Din păcate, mă tem că situaţia de la ICR nu se va rezolva de la sine. Cred că „ne“ trebuie un om care să facă din Institutul Cultural Român acea instituţie performantă pe care a reuşit să o construiască dl Patapievici; şi pe care a reuşit să o decredibilizeze dl Marga. Omul despre care vorbesc ar putea fi chiar dl Patapievici; ar fi drept şi legitim să fie chiar el. Dar pentru a nu lega exportul culturii noastre