(Scrisoare deschisă către domnul președinte al ţării din care încă n-am plecat)
Azi am fost înjurată. Mi s-a spus că-s o vacă. Nu-i stres, am fost înjurată şi mai rău. Că doar ce trăieşti acolo dacă nu eşti măcar o dată înjurat? Dar cînd vine de la domnu președinte, parcă mă doare un pic. Cum adică, domnu' președinte, e datoria mea patriotică să mă apuc de făcut copii? Să las în momentul ăsta cele trei joburi din care plătesc taxe cît nu iau şi să mă așez confortabil la procreat? Păi şi dvs. ce mai faceți apoi? Din ce plătiți scutecele lu' ăla micu' a lu' eba?
Să zicem că v-aş asculta, şi aş turna vreo 2 copii, îmi cer scuze, dar nu sînt sigură că pot mai mult. Pînă s-ar face ei mari şi şi-ar lua cîte trei joburi, din care să plătească taxe, dvs. cred/sper că nu veți mai fi președinte. Deci nu v-ar ajuta cu nimic.
Așa cum ați pus dvs. problema, că adicătelea cum pot femeile rrome să poarte cîte 5-6 copii, iar femeile românce nici măcar unu, eu deduc că, pe lîngă faptul ca sîntem nişte mironosiţe proaste, nu sîntem în stare nici măcar să vă furnizăm scut împotriva rromilor care vor deveni în scurt timp mult mai numeroşi decît noi. Dar nu vă faceţi griji, domnul președinte, sînt şi ei tot oameni, şi nu trebuie decît să vorbiţi frumos cu ei şi să îi ajutați să capete o educaţie decentă; s-ar putea să vă coasă ficatul într-o zi. Şi dacă nu mă înşel, deja aveţi suportul lor declarat.
În capul meu prost era că un copil ar trebui făcut cînd devii apt sa fii părinte. Adică să ai cu ce să-l creşti, să te afli deja în cadrul unei familii sau să fii pe cale de a-ţi întemeia una (nu de alta, dar e greu să întreţii un copil în doi, dar de unu singur?), să ai cu ce să-l dai la şcoală, să ai o şcoală la care să-l dai (fără să te temi că vine acasă bătut, jefuit, cu teme la obiecte pe care nu ştiai că le va aprofunda aşa de mic, sau să nu mai vină deloc), s
