În mod paradoxal, românii fie se cred buricul pământului, fie ultima naţiune de pe planetă, fie cel mai ospitalier popor, care şi-ar da şi cămaşa de pe el unui musafir, fie cel mai ţepar neam care nu ştie cum să-l fraierească mai bine pe bietul străin ajuns printr-un mare nenoroc pe meleagurile noastre.

Poate că suntem câte puţin din amândouă. Şi cu toate acestea s-au găsit unii care după ce au venit mai întâi ca turişti, care au fost de bună seamă ţepuiţi de vreun românaş şmecher, au decis să rămână pentru totdeauna la noi.

Mărturiile unora dintre aceşti români de adopţie se găsesc în cartea „Mai români decât româniii? De ce se îndrăgostesc străinii de România“, coordonată de Sandra Pralong, şi publicată de editura Polirom, volum care va fi lansat astăzi la ora 18.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu.

În „Mai români decît românii“ străini celebri pentru realizările lor sau alţii, mai puţin cunoscuţi publicului larg, povestesc cum au ajuns în România şi de ce nu mai vor să o părăsească. Sandra Pralong se întreabă în prefaţa cărţii: „ De ce se îndrăgostesc străinii de România şi românii, nu ? Oare ce văd alţii în noi – şi în ţara noastră –, iar noi nu ştim să dibuim; care este «acel ceva» în faţa căruia noi sîntem orbi, dar pe care ceilalţi îl percep şi‑l apreciază ? În esenţă, despre acest lucru simplu este cartea: despre motivele pentru care putem iubi România”.

Iată ce spune un român mai români decât mulţi dintre noi, faimosul doctor Raed Arafat despre relaţia lui cu ţara noastră: „Înainte să ajung în România eram un simplu elev la şcoală în Siria, nimic mai mult, dar eram foarte implicat în voluntariat, îmi plăcea partea de prim ajutor, lucram cu pompierii la şcoală, aveam o formă de echipă de urgenţă voluntară. Nu ştiam nimic despre România înainte să vin, pentru mine era doar o ţară care avea locuri (cu taxă) la facultate