Între Brazilia anului 1950 şi Brazilia anilor noştri este o diferenţă care nu mai poate fi anulată doar cu driblinguri

Axiomă. Cupa Confederaţiilor este o competiţie inutilă, inventată de FIFA pentru a contrabalansa influenţa tot mai mare a UEFA, organizatoarea strălucitoarei Ligi a Campionilor. Totuşi, pentru ca o axiomă să fie ceea ce spune DEX-ul că este, un enunţ admis fără o demonstraţie minimă, ar fi nevoie de cîteva argumente. Să le enumerăm într-o ordine aleatorie.

Inevitabila lipsă a tradiţiei, accentuată de senzaţia de produs artificial. Inflaţia de competiţii existentă deja în momentul instituţionalizării Cupei Confederaţiilor. Decăderea instituţiei echipei naţionale într-o lume tot mai globalizată. Prin urmare, firescul transfer de interes de la naţionale către echipele de club, veritabile expoziţii de vedete. Data din calendar, în vacanţa fotbaliştilor. Aici, apare acelaşi inconvenient şi în cazul Cupei Mondiale sau al Campionatului European. Lipsa de credibilitate a organismului condus de Sepp Blatter. Statul FIFA miroase de la o poştă a corupţie.

Toate aceste motive şi probabil altele pe care le-am ignorat se lipesc perfect pe competiţia recent deschisă în Brazilia, viitoare gazdă a Cupei Mondiale din 2014. Brazilia ediţie 2013-2014 nu mai seamănă deloc cu Brazilia anului 1950. Ţara Cafelei şi a Fotbalului găzduia atunci prima ediţie a unui Campionat Mondial după cel de Al Doilea Război Mondial. Fotbalul încerca să unească o lume dezbinată de arme. Deşi mai săracă atunci decît astăzi, cînd face parte dintre ţările cele mai dinamice ale mapamondului, Brazilia 1950 îşi dorea fierbinte competiţia care, gîndeau localnicii, avea să-i încoroneze de drept şi de fapt campioni planetari ai Sportului Rege. Acel Mondial s-a încheiat însă cu o dramă pe Maracana, finala pierdută de Brazilia în faţa Uruguay-ului. Dar acea dramă naţională povestea