Dupa ce termina toata lumea de vorbit despre filme noi la cinema, si mai ales dupa ce s-au dus cu invitatia de la sponsor, imi cumpar si eu bilet si merg la film. Pentru ca, totusi, 20 de lei nu-i vreun capat de tara. Si citind parerile noului val de critici de film, care-si fac aparitia pe Facebook, incep sa cred ca oamenii apreciaza un film abia dupa ce platesc biletul. Daca-i gratis, e gratis si sa ai o parere, scrie Alex Mihaileanu, pe blogul lui.
In ultimele zile, ma distreaza parerile pe seama ultimului Superman. Unii spun ca e excelent, altii se pling de "S de la speranta?" Ce nu pricep eu este de ce-si fac asteptari de la un SF sau de la un film de actiune. E ca si cind ai incerca sa explici ca e imposibil ca Superman sa zboare, din cauza ca scenaristul n-a luat in calcul legile fizicii, gravitatia, si ca, de fapt, ce-i el?, vreun robot?, cum adica se incarca de la soare?, are baterii?
Aceleasi pareri negativiste le-am vazut si la celelalte filme realizate dupa benzi desenate. Si la Batman, si la Captain America, si la Thor, si la Avengers etc. Ca prea e tras de par nu stiu ce detaliu. Ca prea au abuzat de efecte speciale. Ca prea e imposibil sa se intimple nu stiu ce. Ce-are sula cu prefectura? Te duci la film ca sa ai ce critica sau te duci la film ca sa te relaxezi? E ca atunci cind numeri greselile din Star Trek in materie de calcule ale teoriei relativitatii. Cui ii pasa?
Cind merg la film, sa vad o ecranizare a unei benzi desenate sau actiune, imi asum toate prostiile scenaristilor. Nu ma duc sa vad o opera de arta, ma duc sa imi clatesc creierul. Nu stau sa numar greselile, ma duc sa vad povestea. Singurul repros pe care l-as putea avea este abaterea de la linia originala a povestii. Atit. Saptamina trecuta, am vazut Fast & Furious 6 - care, apropo, e cel mai bun din serie si, spoiler: in urmatorul, Jason Statham va fi
