- Social - nr. 119 / 20 Iunie, 2013 Autorlacul s-a facut la noi, ca sa-l parafrazez pe Kogalniceanu, o manie primejdioasa, ce risca sa ucida simtul valorii, perspectiva justa asupra literaturii sau criteriile literaturitatii. Au aparut, de la 1989 incoace (nu zic ca nu erau si inainte de revolutie, dar, in afara de Editura Litera, nu existau alte edituri unde puteau sa se manifeste) o multime de asa-zisi "scriitori”, fara bruma de talent sau vocatie, fara consistenta si fara har, care au impanzit paginile unor ziare si reviste obscure, coloanele virtuale ale blogurilor sau ale unor retele de socializare. Trebuie sa fac de indata mentiunea ca acesti veleitari, care nu au girul unor critici consacrati sau al unor reviste de cultura cu adevarat importante, incurajati sa publice carti, din ratiuni pur financiare, de edituri si editori nu indeajuns de responsabili din perspectiva etica, acesti veleitari, asadar, nu sunt scriitori. Ei abia pot aspira la statutul de autori, pentru ca, vezidoamne, si-au aninat numele de coperta unei carti, sau de vreun colt prizarit de revista anonima. De ce trebuie descurajata aceasta specie aflata in plina ebulitie astazi? In primul rand, pentru ca proliferarea autorilor si a autorlacului lipsit de acoperire valorica propaga in randul publicului o stare de confuzie estetica, contribuind la deruta oamenilor de bun-simt care, vazand si citind cartile unor autori lipsiti de talent si de vocatie autentica, ii cred scriitori, in loc sa-i vada drept ceea ce sunt, simpli si neinsemnati autori. In acelasi timp, prin incurajarile primite de la te miri cine, veleitarii tind sa-si construiasca o imagine falsa de sine, disproportionata fata de statura lor autentica. Ei traiesc, astfel, in minciuna, in amagire si in iluzie, ignorand crudul adevar despre capacitatile lor adevarate, nule de drept si de fapt. IULIAN BOLDEA - Social - nr. 119 / 20 Iunie,