Arbitrajul de fotbal acţionează ca un drog asupra unei tinere din Poarta Albă. A pus stăpânire pe ea şi nu-i mai dă drumul. Domnişoarei i-a căzut cu tronc activitatea cu fluier, fanion şi cartonaşe şi atmosfera plină de savoare de pe stadioane, astfel că nu-şi vede viitorul decât strâns legat de arbitraj.

Mădălina Gherghi, o tânără din localitatea constănţeană Poarta Albă, se numără printre puţinele arbitre de fotbal din judeţ. Sunt doar nouă prezenţe feminine în arbitrajul constănţean, în care Mădălina se pregăteşte cu râvnă să ajungă la vârf. Frumoasa tânără face 17 ani peste mai puţin de două luni, iar de doi ani arbitrează meciuri de fotbal. Mădălina nu era străină de sport când a intrat în branşă. Juca handbal (pe postul de coordonator), cu rezultate frumoase chiar, în echipa şcolii din Poarta Albă, iar profesorul de sport, Claudiu Şoptelea, un fost „cavaler”, a văzut în ea un viitor arbitru de valoare. Astfel că a îndemnat-o să facă şcoala de specialitate. Tânără a început să se gândească din ce în ce mai mult la propunerea lui Şoptelea după ce a intrat la liceu în Constanţa, la „Decebal”, iar programul nu îi mai permitea să participe şi la antrenamentele de handbal. Astfel că s-a decis să se facă arbitră de fotbal. „Am mers la şcoală alături de două fete. Ele s-au lăsat pe parcurs, dar eu m-am ţinut de treabă, iar arbitrajul a început să-mi placă din ce în ce mai mult. Pentru mine e ca un drog. Am început, normal, de jos, de la meciurile piticilor. Apoi am urcat, la Liga a V-a şi la Liga a IV-a de juniori. Arbitrez şi la centru, şi la linie, dar în cele mai multe de până acum am fost asistent. Vreau să urc în arbitraj. Mie îmi place ca, odată ce m-am apucat de un lucru, să-l duc la bun sfârşit şi să-l fac la perfecţie, oricât de mic şi de neînsemnat ar fi”, arată Mădălina, care, la liceu, a trecut în clasa a XI-a.

Cum a fost debutul ca