Sigur că nu am spus-o doar eu, ci şi oameni mult mai grei, personalităţi politice reale şi analişti economici de substanţă: economia românească este cumva mai aparte, poate mai de piaţă dar mai socială, deşi preşedintele Ion Iliescu o definea mai plastic drept un comun capitalism de cumetrie!
Aberaţiile economiei româneşti ţin de efectele induse de secvenţele de monopol şi poziţiile dominante, de fiscalitatea graţie căreia unele produse, mărfuri sau servicii comportă nu duble ci triple impuneri iar altele generează evaziune ştiută dar tolerată, de controlul unei inflaţii cu flotabilitate simulată, de menţinerea unui palier al şomajului suficient de rigid pentru a descuraja pretenţiile de decenţă a celor încă angajaţi.
Nu mai departe la Iaşi, nu este chiar un secret că licitaţiile publice pentru executarea acestor multe lucrări de pe şantierele obiectivelor de investiţii care vor fi decontate de Uniunea Europeană, sunt mai mereu dar întodeauna câştigate de aceleaşi firme sau asocieri, abonate la aceste tranzacţii. Cum de nu se miră nimeni, dintre cei plătiţi bine, să fie suspicioşi, de astfel de coincidenţe stranii, cum poate câştiga o firmă reabilitarea drumului către Botoşani ştiind că nu are capacitatea de a-l face, blocând sau riscând chiar compromiterea finanţării, doar pentru că s-a simţit mult prea bazată pentru a nu proba şi un exces de tupeu? Nimeni nu crede că e doar o întâmplare, dar firma de construcţii care a câştigat execuţia lucrărilor la un obiectiv de investiţii din Iaşi, a construit şi vila unui important personaj politic al urbei, chiar mai repede, prompt şi mai bine decât investiţia licitată. Nimeni nu vrea să-şi mai amintească faptul că, atunci când s-a modernizat aerogara, ca din întâmplare, a mai crescut în centru oraşului, umăr la umăr, şi un hotel cu mari pretenţii, cele două clădiri având foarte serioase asemănări dar şi disf
