Am spus că mă ocup doar de subiecte uşoare... dar, cine mă lasă? În nici un caz realitatea aceasta, în care coborîm cu toţii din pat, în fiecare dimineaţă! Uneori e mai rece şi mai neprimitoare decît un munte de gheaţă răsărit în cale, tocmai cînd îţi doreai o rază de soare şi o undă de căldură.
Pe toate canalele mediatice (bine le zice canale, că numai scursuri, zoaie şi mizerii, circulă pe ele!) ne este înfăţişată, "en gros plan" din toate unghiurile şi cu toate detaliile, faţa desfigurată a unei tinere, bătută crunt de "managerul" şi "iubitul" ei! Prima mea reacţie a fost: bine că ne trezim, măcar din cînd în cînd! Suntem o societate scăldată în violenţă, de toate gradele şi de toate tipurile, a cărei sensibilitate faţă de agresiunea fizică şi de orice alt fel a ajuns aproape de tocirea completă! O societate în care, "prin compensaţie", cultul violenţei este la cea mai înaltă cinste! A doua reacţie a fost să mă iau cu mîinile de cap, pentru că, în loc de substanţa subiectului, mediile noastre complet tabloidizate au redus întreaga discuţie la "cîte vînătăi avea fătuca şi dacă nu cumva erau meritate"!
Să o luăm deci cu începutul, adică cu Raiul! Nu cred să existe măcar unul dintr-un milion de locuitori ai frumoasei noastre ţărişoare, care să nu ştie aşa-zisa "înţelepciune populară", cea care susţine că "Bătaia e ruptă din Rai!". La baza ei stă o simplă snoavă, pe care Biserica, nu cea a credinţei, ci aceea care s-a făcut unealtă îndatoritoare a strîmbei Puteri lumeşti, a acreditat-o prin "adopţiune". Ea susţine că Adam, alungat din Rai, a apucat să rupă o nuia dintr-un copac, pe care a folosit-o apoi pentru a le aplica, urmaşilor, corecţii corporale, blînde, dar pline de urmări benefice!!!! Cît de benefice, se vede astăzi: omenirea, în ansamblu, a ajuns un "Paradis" al violenţei şi distrugerii! Ca să îşi apere slăbiciunile, Biserica şi oamenii ei s-au
