Rezultatele unui referendum nu pot fi decat obligatorii pentru ca suveranitatea pe care o exprima nu poate fi facultativa. Deci nu cred ca este scuzabil faptul ca rezultatele referendumului din 2009 nu au fost introduse in modificarile aduse Constitutiei. Este o aberatie pe care ma indoiesc sa o lase nesanctionata CCR.
Pot intelege insa argumentele celor care susin ca bicameralismul este o solutie mai buna decat unicameralismul. Este o chestiune care merita dezbatuta cu adevarat in 2009, cand PSD si PNL s-au multumit cu boicotarea intiativei presedintelui. Daca o luau in serios si acceptau provocarea unei dezbateri pe fond, poate ca oamenii ar fi inteles mai multe.
Am asteptat pana in ultima zi de dezbateri in comisia de revizuire, pana cand aceasta a inchis proiectul, sa vad materializarea acestor argumente si a viziunii. Dar modificarile aduse Constitutiei ma fac sa cred ca actuala Putere habar nu are, de fapt, despre diferenta dintre unicameralism si bicameralism, ca ultimul lucru care o preocupa sunt principiile si nu doreste de fapt decat doua lucruri: sa se opuna lui Traian Basescu si sa conserve cat mai multe locuri in Legislativ.
Daca ar fi crezut intr-adevar in solutia bicamerala, vajnicii membri ai Comisiei de revizuire ar fi trebuit macar sa opuna referendumului din 2009 un bicameralism autentic. Modelul pe care am incercat noi sa-l copiem, dupa cum a explicat profesorul Gheorghe Iancu intr-un recent interviu pentru Ziare.com, este cel german, numai ca, dupa cum se intampla in general, am pocit modelul.
Sistemul german presupune ca prima camera sesizata sa fie cea decidenta, a doua care dezbate proiectul poate exprima obiectii, daca ele exista, proiectul revine in prima Camera care trebuie sa tina cont de ele, iar daca nu o face intra in joc Curtea Constitutionala germana.
La noi prima camera sesi
