În ciuda tuturor criticilor din întreg arcul politic brăilean, în ciuda aberaţiilor situaţiei, în ciuda logicii şi contrar bunului simţ politic, maşinaţiunea prin care prefectul Brăilei, Mihaela Marcu, ar trebui să fie înlocuit cu conservatorul Gheorghi Obreja a ajuns din nou pe masa premierului. Poliţistul comunitar din comuna Tărlungeni, judeţul Braşov, ar urma să fie avansat la gradul de "general" al judeţului Brăila.

Până la urmă, însă, numirea P(u)C-istului Obreja în funcţia de prefect nu ar fi un capăt de ţară. Prefecţii pleacă, tot aşa cum vin: pe criterii politice, după cum bate vântul la Bucureşti, după cum s-au calculat la nivelul Puterii algoritmii de ocupare a posturilor publice, după cum partidele vin şi pleacă de la guvernare, precum se face aproape orice numire în ţara asta, de la cele pentru ocuparea unui post de ministru la cele pentru şefia unor grădiniţe de stat. Asta în ciuda faptului că, în teorie, totul ar trebui să aibă la bază un concurs de ocupare a funcţiei, pe criterii legate strict de competenţă şi profesionalism, nicidecum politic. Mai ales în cazul prefecţilor, o funcţie atât de apolitică în viziunea legii!

Experienţa de funcţionar public a lui Obreja se rezumă însă la cea de poliţist comunitar al unei comune amărâte de peste Carpaţi, funcţie pe care o ocupă de două luni şi pentru care are contract până pe 19 iulie. Pe cea de prefect o va ocupa probabil pentru vreo 3 ani, după care va fi înlocuit pe acelaşi algoritm pe baza căruia acest post i-ar şi reveni.

Toată această manevră are însă şi învăţămintele ei, chiar dacă până la urmă, printr-o minune, nu va fi dusă până la capăt. Numai prin faptul că cineva de la Bucureşti s-a gândit că poate fi pusă în aplicare o asemenea maşinaţiune demonstrează încă o dată că Brăila este în continuare văzută "la centru" ca un judeţ tot la fel de important precum com