Principiul FIFA: organizăm, promitem şi la sfîrşit fugim cu banii. La rînd, Brazilia

Pentru cine crede în continuare că Brazilia e ceva în jurul unui teren de fotbal construit lîngă un ring de dans au apărut date noi. Sute de mii de demonstranţi au stricat buna dispoziţie generală şi destule coaste de poliţist, plus Cupa Confederaţiilor. Supărarea a plecat de la o creştere infimă a preţurilor la transport public. Însă, întrebarea de bază pe care au pus-o, mai cu cărămida mai cu pancarta, demonstranţii brazilieni e mult mai însemnată.

E o întrebare care pleacă din Brazilia şi se simte bine aproape peste tot în lume. Furia braziliană e alimentată de o socoteală elementară: Cupa Confederaţiilor 2013 plus Cupa Mondială 2014 egal 15 miliarde de dolari. Întrebarea imediată e: la ce bun? Sau, în variantă populară: aţi luat-o razna? Versiunea oficială spune şi a spus că jocurile, cupele şi campionatele mari sînt bune pentru naţiuni şi creşterea lor economică. Organizaţi o Cupă Mondială şi vă înecăm în locuri de muncă şi infrastructură! Interesant, nimeni nu îşi mai aduce aminte să verifice asemenea promisiuni. Africa de Sud 2010? Raportul-bilanţ publicat la doi ani de la Cupa Mondială fuge de o cifră clară, dar vorbeşte de “rezultate neglijabile”. Pentru FIFA, Cupa Mondială sud-africană a fost însă un succes: peste 1 miliard profit. Adică exact cît a costat în primii doi ani întreţinerea marilor stadioane pe care nu le mai foloseşte nimeni.

Cealaltă lozincă folosită în preajma marilor turnee spune că o Cupă Mondială “vă pune ţara pe hartă”. În traducere: vă civilizăm. Printr-o operaţiune de magie fără rival, o ţară care primeşte Cupa Mondială devine o bază de bună creştere şi un poligon digital supradotat. Mai mult, din lumea întreagă încep să curgă mulţimi atrase de spoturile publicitare şi toţi sînt gata să plătească pentru a face măcar un pas în noul p