Pe Vasile Axinte l-am întâlnit, mai întâi, ca vecin de firme pe Eugen Stamate nr. 4. Eu stau în chirie, el oferă spre închiriere spații. E „patron” de Cooperativă Meșteșugărească. Pe vremea „ciuruitului”, cum spune un mucalit amic de-al meu, era carevasăzică șeful unor meșteșugari, acum e locator pe munca pășcănenilor, profitând de gestiunea spațiilor comerciale date de comuniști. Părea un om cumsecade, răspundea la salut.
Apoi, l-am cunoscut înainte de a fi viceprimar. Și am avut o discuție cu el. Eram mai mulți „presari” și concluzia unanimă a fost că vorbește mult, dar pare sincer.
L-am cunoscut și mai apoi ca viceprimar. Părea a fi un caracter puternic, un om vertical, integru, după cum se clama singur. A devenit o sursă bună de știri. Vorbea multe, se încălzea ușor și dădea „dume” de presă. Un personaj carismatic, ca să zic așa, pe care ne-am bucurat să-l mediatizăm pentru că ne-am dat seama ca limbuția de care suferă ne ajută în meserie. Cu timpul, însă, am constatat că ce ne spunea el era imediat contrazis de situația din teren, de primarul Dumitru Pantazi, uneori, de-a dreptul stupid, chiar de el, iar când era prins cu minciuna dădea imediat vina pe funcționarii din Primărie.
Primul caz a fost cel al distrugerii pășunii de la Sodomeni, pentru care Vasile Axinte a găsit scuza imediat că se face o acumulare cu apă pentru vite. La doar câteva zile primarul Dumitru Pantazi l-a contrazis: ”Probabil s-au gândit că va ploua și se va aduna apa în acea groapă, iar din ea se vor adăpa animalele. Din sponsorizarea mea am rezolvat problema cu adăparea animalelor pe pășunea respectivă și nu există nevoia unui lac de acumulare,” a explicat primarul Pantazi.
Apoi au venit bâlbâielile cu deszăpezirea și licitațiile care se vor face pentru semnarea contractelor cu drumarii. Nici până acum nu se știe dacă a avut loc așa ceva și câți bani s-au cheltuit
