Ana Brânză, campioană europeană în premieră în proba individuală de spadă, spune că azi, în proba pe echipe, sunt şanse din nou pentru medalie

Azi intră în lupta pentru medalii şi echipa masculină de sabie

Ce ai simţit în momentul în care ai dat ultima tuşă în finală?

Eram prea consumată ca să mai simt ceva, dar, bineînţeles, eram fericită că s-a terminat cu bine. Mă gândeam înainte de finală că nu mi-ar fi plăcut să vad iar titluri de genul “a pierdut aurul“ sau “doar argint“!

Cât de mult ţi-ai dorit această medalie?

Pentru un sportiv nu există “cât îţi doreşti acea medalie“. Un sportiv de performanţă şi le doreşte pe toate şi ceva mai mult!

Cui dedici acest succes?

Oamenilor care-mi sunt alături zi de zi şi când zâmbesc de pe podium şi când nu fac mare brânză. Celor care muncesc cot la cot cu mine şi mă ajută să-mi împlinesc visele. Şi celor care au avut un gând bun şi au trăit competiţia alături de mine! Vă mulţumesc, oameni dragi!

Cât de greu a fost să o înfrunţi pe Simona Deac în sferturi?

Se ajunsese să se spună că sufăr de un complex când îmi întâlnesc colegele şi o perioadă chiar aşa a fost. Meciul cu Simona a fost mai greu decât o arată scorul (15-4) şi nu am avut de gând să-i las vreo tuşă “cadou“! Dar muncind aşa, cum munceşte acum, data viitoare asaltul nu o să mai arate aşa. Oricum merită şi Simona felicitată pentru asaltul împotriva rusoaicei Kolobova.

În semifinale ai primit o lovitură peste mâna dreaptă…

Aceste accidente se întâmplă frecvent! Nu am păţit nimic, dar pe moment e destul de dureros. Nu mi-am rupt niciun deget, cu nici la Naţionale nu am făcut-o!

Ce poţi să ne spui despre succesul lui Dolniceanu?

Locul lui Tibi în clasament mondial îl clasa printre favoriţi. Având în vedere că anul acesta a avut un parcurs bun