Ministrul dezvoltării regionale şi vicepremier al guvernului Liviu Dragnea a trecut de justificarea generală a regionalizării, subţire de altminteri atragerea fondurilor europene la o etapă superioară.
Puternic lider regional, baron în toată puterea cuvântului, bogat, deşi în cartea lui de muncă trebuie că scrie a lucrat mai tot timpul la stat, Dragnea a găsit explicaţia transcedentală a regionalizării: lupta de clasă a provinciilor cu Bucureştiul. Având, aşadar, cheia oferită de dl Dragnea putem trece de la transcedental la metafizic avem explicaţia a ceea ce, în sfârşit, cunoaştem şi putem depăşi barierele a ceea ce simţurile nu ne spuneau decât vag până acum.
Nu că miticii nu ar fi existat în conştiinţa colectivă de peste un secol, dar, iată, avem justificarea practică şi susţinerea politică de a ne rupe: fiecare cu ghetoul lui!
"În 1862, când Cuza a înfiinţat judeţele, ţara s-a rupt de feudalism, iar acum avem şansa ca, prin regionalizare, să ne rupem definitiv de comunism. Depinde numai de noi să înţelegem că această oportunitate este unică. Sistemul actual are rădăcini comuniste, este rigid, brutal şi agresiv cu cetăţenii, cu firmele, este unul care frânează procesul de dezvoltare din România. Regionalizarea este cea mai grea luptă care se dă în România, lupta teritoriului cu Bucureştiul, nu cu oamenii din Bucureşti, ci cu Bucureştiul ca simbol al unei puteri centralizate în care o mână de oameni vor să decidă destinul fiecărui român, al fiecărei localităţi, ceea ce nu mai poate continua. Asta este lupta pe care trebuie să avem curajul să o dăm, pentru că nu este în regulă ca cineva de la Bucureşti să decidă ce se întâmplă într-o localitate din Cluj sau Satu Mare. O decizie o ia un consiliu regional, care ştie cel mai bine ce este mai bine pentru oameni", crede Dragnea.
Foarte frumos spus. Dar de ce am mereu sentiment
