Am crezut mult timp – de fapt, pînă în acest mai 2013 – că Uniunea Europeană se află la Bruxelles, la Strasbourg, la Luxemburg sau Frankfurt, uneori în marile capitale. Aveam o vagă idee despre faptul că Europa, în generozitatea şi idealul ei, s-ar regăsi, pentru o noapte pe an, pe scena Eurovisionului, în Liga Campionilor Europeni, şi nutream speranţa că, într-o bună zi, birocraţii de la Comisia Europeană, Consiliu şi Parlament vor înţelege că spiritul european nu zace în tone de documente în nu ştiu cîte limbi, în decizii şi în reglementări aplicate în funcţie de cum bate vîntul în capitalele europene... Dar nu mă aşteptam să-l găsesc chiar în Auvergne, în centrul Hexagonului francez! Nu sub forma unui festival de muzică progresistă, contemporană, hip-hop, electro, urbană, şi nu în intenţiile care au stat la baza apariţiei acestui festival.
DE ACELASI AUTOR Inteligenţa pămîntului Obiectivitatea, o dictatură a bunului-gust (II) EU, JO, UE & Compania Statul român este încă tînăr. Şi neliniştit Dar iată... povestea începe aici, în regiunea aceasta din centrul Franţei, din oraşul Clermont-Ferrand, vîrf de lance al unei zone vulcanice ultracunoscute în lume, fiind „oraşul Michelin“. Familia cu acest nume, care a dat patronimul cauciucurilor pe care cu toţii le cunoaşteţi, îşi are aici sediul, muzeul, o parte din centrul de cercetare şi magazinul propriu, în acest oraş foarte vechi (capitală a galilor, Nemessos, apoi Augustonemetum – 20 d.Hr.) şi foarte cochet, construit în craterul Jaude. Mîndru, dintr-un anumit punct de vedere, pentru faptul că aşa-numitul rouge de lave sau rouge tramway a dat o identitate proprie aşezării din jurul catedralei Notre-Dame-de-l’Assomption şi de la poalele Puy de Dôme. Ca francez deci, este suficient să rosteşti cuvinte magice ca Bibendum (mascota Michelin), potée auvergnate (fel tradiţional al regiunii), chemin de Compostelle