Organul de represiune al regimului comunist avea un vast arsenal de metode prin care determina românii să-şi pârască apropiaţii, de la presiuni psihologice până la ameninţări directe.

În perioada comunistă, oamenii îşi turnau cunoscuţii la Securitate la primul imbold, după îndelungi presiuni, sau nu cedau deloc. Au fost mai multe cazuri în care tacticile de convingere ale securiştilor nu au funcţionat, iar unul celebru este cel al pastorului Laszlo Tokes, în faţa locuinţei căruia a izbucnit revoluţia din 1989. “Încă din 1975 au înercat să mă racoleze. M-au ţinut două zile la Securitatea din Braşov. Nu m-au agresat, m-au ameninţat, au folosit metode diverse, de îmbiere, de ameninţare, de ademenire, o gamă largă de metode psihice. La urma investigaţiilor, spre a doua zi seara au cerut să scriu un angajament. Sincer să vă spun, în vocabularul meu de atunci nici nu a existat cuvântul «angajament». A început să dicteze, iar eu în cursul scrierii mi-am dat seama ce se pregăteşte, când a spus ceva de pseudonimul Vasile Braşoveanul, dacă mi-aduc aminte bine... Atunci m-am gândit cum să procedez şi, ca să am timp să iau o decizie, am scris mecanic tot textul până la ultimul punct. Până când a spus «ia semnează!», am avut destul timp să hotărăsc şi să nu semnez. Şi atunci au început strigăte, ameninţări, a ridicat glasul, a încercat tot ce putea, dar nu m-am lăsat şi n-am semnat", a declarat Tokes, într-un interviu acordat lui Marius Mioc.

În 1986, Tokes este numit preot supleant la parohia reformată Timişoara, iar presiunile regimului au continuat şi în Banat. Printre numeroasele şicane au fost şi ameninţările cu închisoarea. Pe data de 20 noiembrie 1989, după ce Laszlo Tokes este condus la Miliţia Ecomică, căpitanul Viorel Bucur îi prezintă o chitanţă scrisă de Tokes pentru preluarea sumei de 20.000 de lei, care ar fi fost confiscată la graniţă. I se propu