Am mai spus-o în alte ocazii, coincidenţele se întâmplă de regulă odată la câteva zeci de ani şi ar trebui să se petreacă în mod aproximativ egal în bine şi în rău. Când însă acestea se “întâmplă” atât de des, şi numai pe o latură a evenimentelor, numai când trebuie să mi se ia un drept, să fiu furat, minţit, înjosit, manipulat, verificat, urmărit, înregistrat, monitorizat, batjocorit, eu nu cred în coincidenţe.

Nu cred că este o coincidenţă faptul că de 23 de ani nici un guvern , nici un preşedinte, nici un partid, nu au reuşit să construiască altceva decât vile.

Nu cred că este o coincidenţă faptul că de 23 de ani încoace, toate combinatele, întreprinderile, fabricile care produceau ceva ce era căutat şi avea valoare, industria chimică, petrolieră, agricultura, industria naţională de armament, energia, transporturile, metalurgia, industria de maşini şi utilaje au căzut toate, s-a ales praful de ele, au dispărut aşa neplanificat.

Nu cred că este o coincidenţă faptul flota comercială a unei ţări poate să dispară aşa dintr-o dată şi nimeni nu e vinovat de asta, ca şi cum ar fi dispărut sau ar fi fost vândută pentru că nu mai aveam nevoie de ea, fără să punem nimic în schimb.

Nu cred că este o coincidenţă faptul că toate combinatele siderurgice ale ţării au încăput pe mâna unei puteri străine, a reprezentantului unei ţări care nici acum, după 100 de ani nu ne-a înapoiat tezaurul dat spre păstrare. Nu cred că este o coincidenţă acest act de trădare naţională.

Nu cred că este o coincidenţă faptul că de 23 de ani, înainte de fiecare mandat de preşedinţie, sau alegeri , candidaţii principalelor partide, sau trimişi ai lor, fac vizite mai mult sau mai puţin oficiale în ţările licuricilor.

Nu cred că este o coincidenţă faptul că la conducerea ţării, în parlamentul României, în guvern, la preşedinţie, apar