Preşedintele Federal Reserve a anunţat recent că programul de relaxare cantitativă se va restrânge treptat în perioada următoare, existând posibilitatea finalizării acestuia până la mijlocul anului viitor. În cadrul conferinţei de presă care a urmat şedinţei de politică monetară, Ben Bernanke a refuzat un răspuns clar privind planurile sale de viitor.

Refuzul vine la scurt timp după ce preşedintele Obama a declarat că, deşi a făcut "o treabă excelentă", Ben Bernanke "a stat deja mai mult decât a vrut sau decât trebuia". După o consternare de scurtă durată, pieţele şi-au reluat scăderile accelerate.

"Aproape că am căzut de pe scaun când l-am auzit pe preşedinte", a precizat Laurence Meyer, fost guvernator în cadrul Federal Reserve, într-un interviu acordat postului de televiziune CNBC. Pentru Meyer, declaraţia preşedintelui Obama a reprezentat o "concediere pe loc", fiind însoţită doar de "mulţumiri lipsite de entuziasm."

Într-un fel, reacţia preşedintelui american este justificată. Barack Obama a fost ales pe baza sloganului "speranţă şi schimbare", dar i-a dezamăgit pe americani, iar cel de-al doilea mandat al său va sta sub ameninţarea permanentă a tensiunilor sociale generate de tiparniţa lui Bernanke.

Moştenirea lăsată poporului american de fostul profesor de la Princeton poate fi evaluată prin două grafice simple. Primul arată creşterea explozivă a bazei monetare din Statele Unite, de la circa 800 de miliarde de dolari la începutul primului său mandat, până la 3,11 trilioane de dolari (vezi graficul 1).

Baza monetară reprezintă suma dintre moneda aflată în circulaţie şi rezervele constituite de către băncile comerciale la banca centrală, iar efectele creşterii acesteia sunt amplificate, la nivelul economiei reale, de către multiplicatorul monetar.

Potenţialul inflaţionist al creşterii bazei monetare este, de asemenea, expoziv,