Nobil polonez şi boier moldovean, Miron Costin a fost un mare cărturar, un diplomat excelent, dar şi un temut conducător de oşti.
Personalitatea lui Miron Costin, în toată complexitatea sa, este puţin cunoscută de către români. În general, el este prezentat în manualele de istorie drept un cronicar valoros, membru al ”treimii” umaniştilor moldoveni, alături de Ion Neculce şi de Grigore Ureche. Cei care cunosc mai multe amănunte despre această personalitate ştiu că Miron Costin, educat în colegiile iezuiţilor polonezi din Bar şi din Cameniţa, a fost un adevărat precursor al Şcolii Ardelene, prin promovarea argumentelor referitoare la originea latină a poporului român. Însă puţini cunosc faptul că Miron Costin a fost un diplomat de mare valoare şi, totodată, un temut conducător de oşti. Meseria armelor se pare că a deprins-o la început chiar de la tatăl său, hatmanul Iancu Costin, apoi şi-a desăvârşit talentul militar prin stagiul pe care l-a făcut în cea mai bună cavalerie a timpului din Europa, cea poloneză.
O biografie bogată
Biografia lui Miron Costin ar putea servi drept subiect al unui roman cel puţin la fel de interesant ca şi Cei trei muşchetari. Povestea începe cu căsătoria tatălui său, un mic boiernaş, Iancu Costin, îmbogăţit din comerţul cu vite şi cu cai moldoveneşti vânduţi în Polonia, care s-a căsătorit cu o domniţă de neam mare, Safta Scoarţeş. Este vorba de ruda domnitorului Miron Barnovschi-Movilă, care l-a ridicat pe Iancu Costin în rândul marilor boieri.
Unii istorici cred chiar că domnitorul Miron Barnovschi-Movilă ar fi fost naşul de cununie al lui Iancu Costin, cel care avea să devină omul său de încredere. Astfel că Iancu Costin l-a însoţit pe domnitorul moldovean într-o călătorie la Istanbul. Pârât padişahului pentru simpatiile sale pro-poloneze, Miron Barnovschi-Movilă a fost aruncat în temniţă, alături de Iancu Costin.