Urmăresc şi eu, cu un interes demn de o cauză mai bună, încercarea actualei puteri de a modifica legea fundamentală.
Nu ştiu dacă vor reuşi; probabil că lucrurile vor deveni mai clare în următoarele două luni, când se va negocia intens în culise. Proiectul ieşit din comisia parlamentară specială nu e, din câte înţeleg, decât o bază de discuţii, pentru că trebuie să fii naiv să crezi că amânarea votului în plenul celor două Camere ar fi motivată doar de teama de chiulul parlamentar.
Aici, e nevoie de o paranteză. Am fost şi eu întrebat, în particular, cum s-ar putea acţiona pentru păstrarea bicameralismului, în condiţiile în care există referendumul din 2009. Că e consultativ sau nu, e mai puţin important, contează că partidele la putere riscă în plan politic şi electoral dacă nu dau (sau par să dea) curs votului de acum patru ani. Singurul răspuns posibil ar fi fost, după mine, încorporarea urgentă şi fără comentarii a acelui rezultat, prin elaborarea unui proiect de revizuire care să nu cuprindă decât monocameralismul. Acesta ar fi putut fi definitivat încă din februarie-martie, cu un referendum înainte Paşti, cu cvorum de participare de 50% (nu aş fi modificat pragul la referendum), şi ar fi căzut cu graţie la testul popular, pe motive de cvorum. Aşadar, over by Easter. Şi de-abia ulterior ar fi fost modificat pragul şi s-ar fi lansat „adevăratul” proces de revizuire, în care ar fi incluse regiunile, redefinirea raporturilor preşedinte-guvern-parlament şi aşa mai departe, dar fără monocameralism – pe motiv că a eşuat deja. Cu puţin efort şi cu mult noroc, over by Christmas.
Dar nu trebuie să le purtăm noi de grijă liderilor USL, au destui strategi de clasă – a dovedit-o şirul impresionant de prostii săvârşite vara trecută, cu prilejul suspendării preşedintelui. Bine ar fi ca ei să confirme, din când în când, dacă mai sunt împreună sau deja şi-au l
