La CE, Ana (29 de ani) avea la individual doar un argint (Kiev 2008) şi un bronz (Sheffield 2011)
Scrima dă greutate şi în 2013 sportului românesc, iar Europenele de la Zagreb reprezintă block-startul perfect pentru un nou ciclu olimpic. Spadasina Ana Maria Brânză şi sabrerul Tiberiu Dolncieanu, ambii medaliaţi olimpici, şi-au făcut sită adversarii.
La plecarea din Bucureşti a amestecat în geanta care sperie vameşii un penar cu încredere, un caiet cu speranţe şi o doză cu energie. Emoţiile le-a aruncat în cele patru colţuri. Multe, puţine, nu se ştie! Cert e că Ana şi-a expus pe pagina de facebook tot bagajul! Iar feed-back-ul nu s-a lăsat aşteptat. Prieteni, fani, cunoscuţi, necunoscuţi i-au urat „Vaya con Dios”, „Drum bun şi să ai bagajul greu la întoarcere”, „Să te întorci cu medalie!” sau „Răzbună-te la Zagreb pe Suker!”. Nu ştim dacă stelista a văzut ce s-a întâmplat la Mondialul de fotbal din 98, dar s-a alimentat cu un tub de ambiţie uriaş pentru planşa din Croaţia. N-avea aur european la individual, nu deţinea o treaptă din ultimul podium de JO, dar beneficia de un moral perfect după evoluţiile din etapele de Cupă Mondială din 2013. Pe Simona Pop a învins-o în optimi cu 15-4. N-a stat mult pe tuşă şi a legat tuşă după tuşă în sferturi cu italianca Rossela Fiamingo, 15-8. Semifinalele nu însemnau bronz asigurat şi bucureşteanca şi-a reamintit că e vârful de spadă al scrimei româneşti. A luat un avans consistent cu poloneza Knapik (5-2, 8-4), a fandat, a eschivat, a tatonat, a atacat şi a îndurat! Accidentată la mâna dreaptă (10-6), Brânză şi-a făcut ciur adversara (15-9). N-a dispus decât de 60 de minute de refacere, a înregistrat sfaturile antrenorului Octavian Zidaru şi a încrucişat în final spada cu italianca Francesca Quandamcarlo. Disputa a fost echilibrată (5-5, 6-6, 8-7), dar Ana, lider mondial, s-a detaşat treptat. Mu
