Cum îşi alege gazetarul tema comentariilor zilnice? O caută şi o extrage din jungla socială, din noianul de întâmplări vesele şi triste din arealul naţional. Evident că materia primă preferată o constituie spectacolul elitelor politice, declaraţiile, opiniunile, deciziile lor executive, potlogăriile, datul lor în stambă. Ca popor latin şi balcanic, pe deasupra, nu ducem lipsă de aşa ceva. Pentru editorialul de astăzi - cum mi s-a cam făcut lehamite de... indispensabilul subiect „Băsescu”, mi-aş fi dorit cu totul altceva. Dar fă abstracţie, dacă poţi! Ilustrul personaj e mereu prezent în... prim-plan, mai ceva ca nea Nicu. V-aduceţi, cred, aminte „iepoca dă aur”. Cumpărai de la chioşc „Scânteia mare” sau „Scânteia tineretului”, pe prima pagină erau poza şi cuvântarea genialului ctitor. Deschideai televizorul, pe ecran vorbea tuaşu secretar general. Era în stare să vorbească şi la fierul de călcat. Păţim asta acum şi cu preşedintele tuturor românilor. Omul a ajuns la vârsta senectuţii şi e o „comoară”. Comoară de sfaturi, îndemnuri, idei preţioase pe care inima nu-l mai rabdă să nu le împărtăşească poporului. Pe unde apucă să se manifeste, pe la vreo sindrofie, pe la vreo conferinţă de presă, pe la televizoare, dă pe gură nişte reflexii, de-ţi stă mintea-n loc. Una lume rea zice că preşedintele ar trebui să cam plece şi să ne lase. Altă lume protestează că nu e nici moral, nici constituţional şi că iubitul şi stimatul are voie să spună ce doreşte şi ce gândeşte. Are atâtea învăţături de dat poporului.

Zilele trecute şi-a ilustrat cu rară seducţie sfătoşenia la întâlnirea cu femeile manager din patria noastră. Cred că le-a rupt inima reprezentantelor sexului frumos cu indicaţiile sale „pertinente”: „N-aş vrea să vă întreb câte dintre dumneavoastră aveţi copii. Mă uit cât am muncit cu fetele mele, măritate, nemăritate. «Faceţi, fetelor, un copil, că e un act pa