Neorevizionismul maghiar s-a manifestat puternic în Harghita şi Covasna. A constatat- o pe propria- i piele sătmăreanul Mircea Buie, un tânăr ofiţer de Securitate, pe care evenimentele din 1989 l-au prins activând la Odorheiu Secuiesc. Mircea Buie a scăpat ca prin minune: şansa a făcut să se rupă creanga de care îl agăţaseră un grup de extremişti maghiari.

Întâmplarea cutremurătoare din 1989 avea loc la Odorheiu Secuiesc, când românii de etnie maghiară au pornit războiul împotriva ofiţerilor de Miliţie şi de Securitate. În decembrie 1989 în judeţele Harghita şi Covasna, în zilele Revoluţiei, şase cadre din Miliţie şi Securitate au fost ucise cu sălbăticie de populaţia de etnie maghiară din regiune. Mircea Buie a scăpat ca prin minune.

Lucrurile erau pregătite cu mare atenţie

Mircea Buie ocupa chiar funcţia de lider al grupului de securişti. A scăpat ca prin minune de ororile atacanţilor. Bărbatul povesteşte că existau la orice pas semnale clare de intensificare a contactelor revizioniştilor maghiari cu anumiţi oameni din zonă. Astfel, Sándor Csoóri, preşedintele Federaţiei Mondiale a Ungurilor şi apoi, lider al Frontului Democrat Maghiar, ţinea legătura cu profesorul Katona Ádám şi cu actorul Bartha Mihály. Rolul lor era să atragă intelectualii de vârf din Odorheiu Secuiesc şi Miercurea Ciuc, sub pretextul luptei împotriva asimilării şi afirmării secuilor. La o cabană din zonă aveau loc întâlniri la care mai veneau scriitorul Sütő András (plecat şi el în Ungaria după evenimentele de la Târgu Mureş) şi fratele lui László Tőkés. În ce-l priveşte pe Sütő András, Mircea Buie spune că acesta şi-a îndesit vizitele la Consulatul Maghiar din Cluj, iar după desfiinţarea acestuia, la Ambasada Ungariei de la Bucureşti, în acelaşi timp fiind contactat şi de alţi diplomaţi străini acreditaţi la Budapesta. Mai ales diplomaţi maghiari, britanici şi francezi