Steaua este prinsă la mijloc, între UEFA - prietena federaţiilor din Est şi UEFA - adversara corupţiei din fotbal

Din 26 ianuarie 2007, cînd Mircea Sandu vota cu amîndouă mîinile pentru alegerea lui Michel Platini în fruntea UEFA, au trecut şase ani şi jumătate. Francezul a învins cu doar patru voturi diferenţă şi a ajuns în fruntea fotbalului european împins de federaţiile din estul continentului. La momentul acela, ne-am spus că fotbalul românesc se afla, oportun, de partea cîştigătoare.

Favorurile pentru votanţii lui Platini au venit de la sine. Primul turneu final organizat în Est este cel mai proeminent. Mircea Sandu, membru în Comitetul Executiv al UEFA, apoi Ionuţ Lupescu, coordonator al antrenorilor, în calitate de şef al Comisiei Tehnice a UEFA - România nu mai avusese parte de o reprezentare atît de consistentă la vîrful fotbalului european. Plus finala europeană de la Bucureşti. Şi apoi ceva s-a schimbat.

Platini a decretat “toleranţă zero împotriva corupţiei”. În 2011, Mircea Sandu a fost reales cu emoţii în CEx. Din cauza condamnării penale din Apel, în Dosarul Transferurilor, Gică Popescu a renunţat în ianuarie la postul din Comisia de Disciplină a UEFA. Păcat, acum Stelei nu i-ar fi stricat un est-european din Oltenia pe-acolo! Arbitrii români n-au prins, ca de obicei, listele la Euro 2012, nici meciuri din fazele superioare în cupele europene. Iar, zilele astea, pe masa UEFA se află dosarul Stelei, alături de două dosare ale unor echipe turceşti. Vom afla, în funcţie de verdict, cam cîtă simpatie pentru Est i-a mai rămas lui Platini prin buzunare. Şi cam cîtă demagogie!

Noi, care sîntem familiarizaţi cu situaţia din interior, nu avem motive să ne minţim. Indiferent ce verdicte dau alţii, ştim că n-avem un fotbal alb ca zăpada. Înainte de a vedea paiul din ochiul ruşilor, bieloruşilor, grecilor sau turcilor, să nu uităm de baso