Moşii devară pe care-i prăznuim în această sâmbătă, preced sărbătoarea populară a Rusaliilor, care are loc la cincizeci de zile de la Paşti, atunci când Biserica sărbătoreşte Pogorârea Sfântului Duh.

Istoricul praznicului

Credincioşii care-şi venerează morţii ştiu că, pe parcursul Anului bisericesc (1 septembrie-31 august) există două sâmbete dedicate în mod special pomenirii generale a morţilor, fiecare purtând denumirea de „Moşi".

Astfel că prima sâmbătă care este prăznuită înaintea Duminicii Lăsatului sec de carne (a Înfricoşatei Judecăţi- înainte de postul Paştelui) este cunoscută sub numele de Sâmbăta Moşilor de Iarnă, iar a doua, pe care o comemorăm în această sâmbătă (orânduită înaintea Duminicii Rusaliilor, a Pogorârii Duhului Sfânt) este numită Moşii de Vară sau Moşii cireşelor, fiind o o sărbătoare cu semnificaţii deosebite.

La praznicul Moşilor de vară, în toate Bisericile Ortodoxe din ţară se oficiază Sfinte Liturghii, urmate de slujbe de pomenire a tuturor rudelor trecute la viaţa veşnică : părinţii, moşii şi strămoşii noştri.

Cu sărbătoarea Rusaliilor, la 50 de zile după Paşti, se încheie ciclul Sărbătorilor Pascale.

Tradiţii la praznicul Moşilor de vară

Din vremuri imemoriale, se crede că, în zilele de moşi, cei răposaţi aşteaptă să primească de ofrande şi, dacă familia uită sau neglijează să împlinească datina, răposaţii rămân supăraţi. În lumea satelor, dar şi în mediul urban, ofrandele se împart mai ales săracilor şi străinilor, nefiind încurajat schimbul de pomeni între rude.

Prin tradiţie, se spune că este bine ca mâncarea de pomană să fie caldă, deoarece mirosul bucatelor îi satură pe cei trecuţi la viaţa veşnică. În familiile credincioşilor care respectă vechile tradiţii, masa de pomană caldă se mai numeşte „aburel" în multe localităţi din Muntenia şi „aburi", în multe zone din Muntenia. În acelaşi