Dar calvarele Romaniei si ale armatei sale se accentueaza. Un episod tragic cu care continua decapitarea Armatei Romane, dupa capturarea celor circa 175.000 de militari romani in Moldova peste data de 24 august 1944, il constituie martiriul de la Oarba de Mures unde au cazut eroic peste 11.000 de ostasi romani din Diviziile 9 Infanterie si 11 Infanterie instructie, pe un front de numai 400 metri, fara sprijin de artilerie si de aviatie.
Solutia de a ataca frontal “Dealul Sangeorgiu” ne-a fost impusa de Comandamentul sovietic, general Trofimenco, caruia i se subordona Armata 4-a romana; acesta fie ca urmarea o razbunare pe romani dupa patru ani de lupta impotriva URSS fie ca nu avea incredere in noi. Acest masacru este si o consecinta a modului cum a fost facut actul de la 23 august 1944.
In aceasta localitate de pe Mures s-a facut si un joc politic. A fost, poate, o incercare a rusilor de a o rupe cu Romania, de a-i demonstra neloialitatea si incapacitatea militara desi contrariul acesteia fusese dovedit in luptele de pana atunci.
In plus, Oarba de Mures poate fi si o provocare. Daca nu ne supuneam am fi pierdut dreptul de a fi a patra putere militara participanta la infrangerea Germaniei, am fi pierdut dreptul de a ne numi aliati, am fi pierdut dreptul nostru istoric asupra Transilvaniei. Comandamentul roman care a condos trupele la acest macel neprevazut a inteles marea miza politica a momentului iar ostasii cazuti la Oarba de Mures sunt martiri ai neamului.
Ridica multe semen de intrebare si faptul ca impotriva trupelor romane, care atacau in valuri dealul Sangeorgiu, au atacat si membri ai unei organizatii fascisto-teroriste si diversioniste maghiare din Rangyos-Garda (Garda Zdrentarosilor), imbracati in uniforme ale Armatei sovietice, voluntari in aceasta armata.
Aceasta organizatie a luat fiinta in toamna
