● Dora Pavel, Do Not Cross, Editura Polirom, 2013.
Romanul precedent al Dorei Pavel, Pudră (Polirom, 2010), avea o premisă teribilă: un tînăr de 27 de ani, trezit din moarte clinică, noaptea, pe catafalc, în capela bisericii, se confruntă cu ceea ce s-ar putea numi „complicaţiile revenirii la viaţă“ („imprudenţa şi impudoarea de-a te fi întors la viaţă atunci cînd toţi te ştiau mort“). Fără să-şi amintească împrejurările morţii, postura de „mort indecis“ şi teama de a fi „suspectat de farsă“ îl pun în încurcătură şi amînă pînă dimineaţa „clipa abominabilă“ a întoarcerii acasă. Predilecţia pentru subiecte tari se vede şi în acest al patrulea roman al prozatoarei clujene, unde un tînăr gay este luat ostatic de un psihopat evadat dintr-un ospiciu, care-l atrage într-o fugă nocturnă prin pădurea de la marginea oraşului.
DE ACELASI AUTOR Salvaţi odată Tribuna! Cel mai sexy personaj feminin din literatura română Muzici & fraze E timp! Operaţiunea de urmărire şi salvare pornită de autorităţi se loveşte, însă, de refuzul discret şi mascat al tînărului de a se lăsa eliberat. Monologul acestuia, sub forma unei scrisori/confesiuni imaginare, destinate bărbatului iubit, se transformă repede într-o meditaţie pe marginea solitudinii, izolării, evadării sociale. Tînărului gay, răpirea îi convine, se pliază fondului său latent de revoltă, şi noua condiţie de ostatic îi oferă brusc o libertate nesperată. Împreună cu răpitorul taciturn şi cu minţile rătăcite, căruia îi vorbeşte în gînd, ajunge, astfel, să dezvolte o anume simbioză, se identifică cu el la un anume nivel; din victimă, devine complicele propriei răpiri: „Tu circuli amuşinînd şi marcîndu-ţi teritoriul, fără să ştii că nimeni, nici unul dintre camarazii de «celulă» nu-ţi va lua urma, dinspre ortacii tăi scrîntiţi, zona e pustie. Eu înaintez, fugind şi eu tocmai de semeni, să-mi pierd urma. Avem nevoie un
