Am minţit: în ziarul de alaltăieri ziceam că n-are rost să urmăreşti chiar toate panaramele de meciuri precum Nigeria-Tahiti şi că sunt hotărât să nu-l văd. Aiurea! La ora 23.00 eram cu ochi-n ecran, deşi ştiam deja scorul la pauză (că TVR, în imensa-i idioţenie, nu s-a învrednicit să transmită altfel decât decalat cu o oră, astfel încât, când la noi începea meciul, la ei era deja repriza a doua), sau poate tocmai fiindcă ştiam, deoarece m-a tentat ideea de a vedea trei goluri într-o singură repriză. Cu acest prilej, dincolo de festivalul de goluri (că şi în repriza a doua au fost patru bucăţi), am văzut un fotbal la limita neverosimilului, pe la un moment dat comicii care comentau meciul estimând chiar că Tahiti şi-ar putea bate propriul record de goluri încasate, în număr de zece. N-a fost să fie: s-a terminat doar 6-1, golul tahitian fiind absolut spectaculos şi totodată primul înscris de Tahiti vreunei echipe din alt spaţiu geografic decât cel în care acţionează dintotdeauna. Asta încă n-ar fi mare lucru. Chestia cu adevărat haioasă e că ăl' care l-a marcat a provocat aşa un entuziasm, încât meciul s-a putut relua abia după vreo 3 minute! ... numai că ăsta încă nu-şi revenise pe deplin, drept pentru care a mai marcat o dată: în propria-i poartă!! De aia zic că meciul a fost excepţional, chiar dacă n-a fost tocmai fotbal. Cât priveşte scorul, da, putea fi şi 10, şi 14, şi 17 la 1, numai că nigerienii au ratat cam cât se ratează în Anglia într-un întreg sezon.

Dacă vorbeam de scoruri, atunci nu pot să nu mă opresc un pic şi la snooker. Nu, nu la ăsta din China, început luni, ci la ultimele meciuri ale campionatului naţional (da, da, avem şi aşa ceva!) transmise în trecutul weekend. Cei care au mai văzut snooker vor înţelege ce spun: a fost un singur break de 48. Restul, de 8, de 12, de 14! Băieţii ăia, semifinalişti (şi doi din ei, evident, finalişti), p