O invitaţie un pic neobişnuită la o plimbare lungă prin cîmpiile Flandrei m-a dus în oraşul Ypres (Ieper). Oraşul nu e cine ştie ce pentru turistul zilelor noastre, cel care are nevoie de uimire sau de încîntare pentru a fi provocat la reflecţie. Uneori, însă, mărturisesc că eu sînt altfel, adică prefer să reflectez la ceea ce pare banal şi să mă minunez doar în consecinţă, descoperind uimitorul în învelişuri modeste. La Ieper, am văzut două lucruri care mi-au stîrnit reflecţii ce au devenit imediat materie primă pentru admiraţie. Primul, despre care voi vorbi altădată, este cultul eroilor – pe care britanicii îl practică, pe aceste meleaguri din afara ţării lor, cu o consecvenţă ceremonială, demnă de o mare naţiune. Al doilea – despre care voi vorbi acum – a fost, de fapt, întîlnirea cu un om.

DE ACELASI AUTOR Simple note privind televizorul O constituţie fără iluzii Cum ar fi trebuit apărat dl Ouatu de geopolitică Se clatină civilizaţia contractului! T. conduce o afacere care, în domeniul ei, a ajuns să fie prima din lume. Produce un anumit tip de tarte (amuse-bouche) în care e lider mondial la vînzări. Cu şase decenii în urmă, tatăl său avea o mică patiserie în centrul oraşului. I-a venit ideea să producă ceva, mic şi gustos, după o reţetă proprie. A înţeles că succesul a depăşit graniţele micii comunităţi cînd s-a trezit cu scrisori venite de prin alte ţări şi chiar de peste Ocean, de la oameni care, în excursii, trecuseră pe la patiseria lui, gustaseră şi, după ce au ajuns acasă, îi solicitau produsele. Atunci, s-a gîndit să se extindă. Mica bucătărie de familie a devenit, treptat, un laborator profesionist şi, în prezent, este o fabrică în toată regula, enormă, de unde TIR-uri venite de peste tot încarcă paleţi cu produse. Fiul său, T., a continuat şi a dezvoltat afacerea. Astăzi, are fabrici în toată puterea cuvîntului, nu doar în oraşul său, ci şi