Vara pe deal

– Cît urăsc vara! Doamne, cît urăsc vara!

Numai o femeie poate să-și dea atîta importanță încît să urască un anotimp. Mai sînt și gagicile scîrbite, care consideră că nu trebuie acordată unui anotimp atîta atenție și care asertează, plictisite de rotirea Pămîntului în jurul Soarelui și de înclinația axei sale:

– Mm, prefer iarna.

Sau:

– Deși sînt născută vara, nu mă omor după ea.

Din tonul ei îți dai seama că nu preferă nici iarna, însă o face doar așa, ca să se simtă prost vara.

Femeile au, oricum, o relație ciudată cu anotimpurile și condițiile meteo.

– Oo, ce vreme frumoasă, hai să profităm de ea! – zice într-o dimineață, deschizînd ferestrele.

– Dar eu nu vreau să profit de ea. Dacă ea ne invită la plimbare, bine, dacă nu, nu! – îi spui tu, încercînd să profiți cu perversiuni de o oră de somn în plus.

Cred că femeile înnebunesc cînd aud la televizor că "primăvara s-a împodobit în culori vii". Țoapa dracu', păi ea nu știe că nu se poartă culorile vii anul ăsta?

Sau cînd aud că "țara s-a îmbrăcat într-o mantie argintie". Hă-hă, ce proastă e țara și iarna. Păi, nu se mai poartă mantie din 1843, țăranco! Și de ce, mă rog, e argintie, ai furat-o de la un magician? Ha-ha-ha…

Iarna reacționează și ea cum poate la aceste atacuri. Spre exemplu, îi învinețește nasul atît de tare încît îți pare că e bătută. Iarna, pe stradă, ai senzația că fiecare bărbat este o brută care și-a scos victima la plimbare, o victimă docilă, umilă, care și-a învățat lecția și care îl ține supusă de de braț. E un spectacol uluitor!

Lasă-mi, iarnă, pomii verzi!

Cel mai mult și mai mult, bărbatul iubește iarna. Dacă în celelalte anotimpuri te mai înțelegi cu el, când vine iarna își pierde mințile total. În primul rând, umblă în chiloți prin casă și crapă toate geamurile de zici că l-a lovit