Câţiva cercetători de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) vor să sporească rezistenţa caselor sau obiectelor create cu o imprimantă 3D. Ei s-au inspirat de la o structură întâlnită în mod obişnuit în oameni şi alte animale, şi au reuşit să o facă de câteva zeci de ori mai bună.

Pe lângă nanotuburi, câţiva oameni de ştiinţă de la MIT s-au gândit că n-ar strica să imite structura oaselor într-o construcţie a unei case imprimată 3D într-un nou material lăudat pentru durabilitatea şi densitatea redusă ale sale, scrie Yahoo! News, citând LiveScience. Oasele oamenilor şi ale altor animale sunt construite precum zidul unei case şi au la bază două componente importante: proteina de colagen şi minerale hidroxiapatite.

În corp, oasele sunt construite cu ajutorul reacţiilor electrochimice, iar în mod normal nu poate fi reprodus acest sistem biologic, dar cu imprimarea 3D este mai uşor de realizat un astfel de progres ştiinţific. Privită la microscop, structura pe care au creat-o cei de la MIT seamănă cu cărămizile aşezate într-un perete. Un polimer moale imită colagenul, iar un alt polimer mai dur, de culoare albastră, reprezintă cărămizile. Află şi: Imprimanta 3D împarte felii de viaţă şi moarte

Osul funcţionează pe un principiu destul de simplu: evită ruperea prin faptul că amortizează şocurile prin disiparea energie şi distribuirea eventualelor pagube pe o zonă mai largă. Acelaşi lucru a fost replicat şi în materialul creat în laborator şi s-ar putea dovedi chiar mai eficient decât osul real.

„Tiparele geometrice pe care le folosim în materialele sintetice sunt bazate pe cele naturale, precum cele din oase sau sidef, dar beneficiază şi de design-uri noi inexistente în natură. În inginerie nu mai suntem limitaţi la tiparele naturale“, a declarat Markus Buehler, cel care a condus acest studiu. Cât de eficientă este structura articificială? S